Festivaluri romanesti: Cinepolitica 2014

Ne aflam in 1979 si la Cannes are loc proiectia unui film iugoslav in Competitia Oficiala. Mai mult decit un simplu motiv de mindrie, O ocupatie in 26 de imagini in regia croatului Lordan Zafranovic vorbea despre subiectul sensibil al fascismului de pe coasta balcanica a Adriaticii din cel de-al doilea Razboi Mondial. Estetic vorbind merita nominalizarea, dar relatarea istorica era mai degraba pe gustul puterii comuniste. La ani de zile distanta, un alt regizor croat care isi cauta succesul international, Pavo Marinkovic, se intilneste cu maestrul Lordan si incearca sa reconstituie nu doar epoca in care a fost facut filmul atit de contestat ci si viata nu foarte reusita a celui pe care il intervieveaza.

Cronica integrală a filmului se poate citi pe altiasi.ro

Festivaluri românești: Anonimul 2014

Pentru prima si probabil singura data la Bucuresti, Anonimul a avut in selectie un film proiectat la Cannes 2014 in sectiunea Un certain regard. Este vorba despre cel mai nou film al Asiei Argento, Incompresa, care spune povestea unei pre-adolescente care simte cel mai puternic tumultul relatiei dintre parintii sai artisti. Tatal actor (Gabriel Garko) fuge de-acasa, iar mama pianista (Charlotte Gainsbourg) incearca sa scape de cit mai multe griji care ar putea-o indeparta de viata pasionala si haotica pe care si-o doreste. Departe de a fi o tragedie a neputintei unui copil, Incompresa are ceva foarte proto-hipsteresc in universul pe care-l portretizeaza.

Cronica integrală a filmului Incompresa poate fi citită pe altiasi.ro

Festivaluri românești: NexT 2014

NexT, festivalul organizat de Ada Solomon in memoria regizorului Cristian Nemescu si sunetistului Andrei Toncu, ambii morti intr-un accident de masina in 2007, umple spatiul gol din zona festivaliera romaneasca in ceea ce priveste scurtmetrajul. Scurte romanesti bune care nu se vad decit daca ajungi la Cluj, adica la TIFF, dar doar in vreo 2 calupuri, sau, mai nou, in omnibusuri, isi gasesc locul si au ocazia sa se intilneasca cu un public cinefil mult mai numeros decit cel care se crede inteligent la lungmetraje, o data pe an, in Bucuresti. Incepind de anul acesta, insa, scurtmetrajele cutreierea intreaga tara.

Revenind la comedie, un alt scurtmetraj de scoala, facut de data aceasta in Estonia, Ultimul Romeo (Moonika Siimets, 2012) s-a nascut dintr-un pariu al regizoarei cu ea insasi, ca musical-ul nu e un gen deja mort. Dintr-un banal plot de baiat-care-iubeste-o-fata-care-iubeste-un-alt-baiat se naste o simfonie a timpitilor si vag-misticilor dintr-un sat estonian unde, fireste, nu se intimpla in general nimic. Baiatul respins de fata se apuca de baut cu ipoteticul socru, la masa vine intr-un final si cel de-al doilea baiat, cel iubit de fata, iar toata casa este umpluta de revelatia divina in corpore pe care doar betia imaginilor si-o poate imagina.

Corespondența integrală de la NexT București 2014 se poate citi pe altiasi.ro

Ligia Prodan, premiată la Filmul de Piatra

Desi parea ca are cele mai putine sanse dintre cei trei regizori ieseni care fusesera nominalizati la Filmul de Piatra, Ligia Prodan a fost singura care s-a intors de la Piatra Neamt cu un premiu, chiar cu cel pentru Cel mai bun Film Experimental, cistigind sectiunea omonima cu Camerakiri, scurtmetraj realizat impreuna cu Elena Borcea (Barlad) si Victor Cioaba (Bucuresti) in cadrul Let’s go Digital, workshop pentru adolescenti organizat de TIFF. Pentru ca nu a mai avut ocazia de a da alte interviuri, AltIasi va prezinta in exclusivitate un portret al unuia dintre adolescentii ieseni care au cu se mindri.

AltIasi: Stiu ca in momentul in care ai urcat pe scena ai avut foarte multe emotii si n-ai putut impartasi prea mult din ce simteai in legatura cu premiul. Dar acum, dupa citeva zile, cred ca s-au mai asezat lucrurile; deci, ce inseamna pentru tine premiul de la Piatra?

Ligia Prodan: E cea mai mare realizare a mea, so far. Ma simt super pentru ca am doar 16 ani si am deja un premiu la un festival, cred ca mai bine de atit nici nu se putea. Numai nominalizarea-n festival a fost ceva wow si au venit o multime de cunoscuti sa ma felicite. Inainte de gala de premiere ma gindeam la celelalte experimentale, care aveau o intreaga echipa in spate, in jur de 10-15 minute si mult mai multe cadre si munca in spate, iar al nostru avean in jur de 2 minute si 3 cadre (numerele Fibonacci :P) si eram cumva descurajata.  Acum inteleg si eu expresia aia cu “less is more”. Nu trebuie sa faci un film mega-complicat, lung si cu un scenariu pompos, pentru ca in cele din urma nu asta conteaza.

Interviul integral se poate citi pe altiasi.ro