Archive for the ‘Filme creștine’ Category

h1

To Save a Life (Brian Baugh, 2009)

6 August 2014

Deși e un film creștin acceptabil față de cele pe care le-am văzut în ultimul timp, n-am cum să nu remarc „mărci” ale culturii & artei americane: clișee la kil, povești superficiale cu oameni superficiali, băieți cool în liceu și băieți taciturni în liceu, gagici blonde care sînt în gașca celor din prima categorie, creștinii cu bisericuța lor, băiatul de pastor care e drogangiu, liceanul care joacă video acasă și apoi vine și-și folosește pistolul pe la școală, prietena Barbie a personajului principal (care e și el un Ken, dar mai urît), happy end-ul neverosimil etc.

The way i see it, filmul ăsta manipulează fără prea mare efort drama perpetuă (și deloc credibilă, de la un punct în colo) a unui tînăr care are două căi de a-și rezolva problemele: consiliere și/sau biserică. Recunosc și apreciez că varianta consilierii măcar e menționată, dar pentru că filmul e biased omul nostru alege – destul de inexplicabil în interiorul poveștii – varianta a doua și devine un soi de Jesus freak. În noul club social i se oferă cîteva lecții de viață dar și rezolvarea unor dead-end-uri apărute pe parcurs.

Ceea ce m-a făcut să apreciez filmul drept „acceptabil” e punerea pe tapet a găunoșeniei spirituale care îi caracterizează pe americani. Faptul că în interiorul acestei culturi cineva vorbește despre așa ceva folosindu-se de limbajul mainstream mi se pare o chestie ok. Dar că demersul se duce spre o zonă religioasă foarte light, nu mai e de bine: practic, în locul superficialității „laice” vii și pui ieftineli evanghelice. Nu, merci.

Asta nu înseamnă că varianta cu consiliatul era soluția optimă. Nu cred că soluția unei întregi națiuni e mersul la terapeut; deși multora poate le-ar prinde bine. Nu, problema vidului existențial își poate găsi o rezolvare macro căutînd ceea ce a cauzat tot acest haos. Iar printre factori se află și genul ăsta de soluții soft-religious gen Jesus-will-save-us-all-just-like-that. Iarăși, Jesus nu trebuie scos din ecuație ci tratat cu aceeași seriozitate cu care va trebui rezolvat și consumismul și manipularea media și lipsa culturii generale (am un feeling că lipsurile de genul ăsta se datorează unui complex numit „țara nr. 1  de pe planetă”).

Oricum, m-a pus pe gînduri filmul ăsta.

Linkuri: imdb, torrent

h1

Left Behind III (Craig R. Baxley, 2005)

15 Ianuarie 2014

Left Behind 3 sau cind Apocalipsa trece in planul secund

Cu toate ca intuisem corect intentia producatorilor inca din partea a doua de a glorifica arhetipurile culturii americane care apar in situatii de criza, nu ma asteptam ca in cea de-a treia parte parte povestea apocalipsei sa fie intr-atit de complet confiscata de persoana presedintelui american care trebuie sa salveze US de Anticristul ruso-ucrainean instalat la cirma UN.

Despre ridicolul identificarii UN ca o posibila rampa de lansare a figurii Anticristului am comentat anterior, insa constanta rizibila ramine, transferindu-se intr-un conflict politic inexistent (nu stim de ce) in primele doua parti, intre US-„centrul universului” si UN-„parte-a-centrului-universului-care-nu-e-pe-deplin-controlata-de-US-deci-șo-pe-ei”.

De ce apare tocmai in partea a III-a? Poate pentru ca Apocalipsa e deja o nebuloasa pentru asa-zisii teologi evanghelici care se afla-n treaba sa interpreteze literal metafore si parabole, iar o tusa politica adaugata conflagratiei chiar n-ar mai fi o problema. Totusi, nu ridic problema ca sa fac misto de sequel-ul asta inept, ci pentru ca observ citeva detalii care tradeaza un misunderstanding flagrant al Scripturii: figura salvatoare a presedintelui SUA se substituie aproape complet personajului Christic care ar trebui sa salveze Pamintul de Antichrist. Nu stiu daca sesizati impostura, dar din partea asta a lumii a treia, Presedintele US nu e totuna cu Mesia (cum probabil e pt americani).

Sigur ca o mare influenta asupra povestii o are si preluarea francizei de catre Sony si diluarea publicului tinta, de la evanghelici care voiau sa vada ecranizari dupa povesti cu monstri din Apocalipsa, la o gasca de americani cu un apetit crescut pentru dezastru ca entertainment (a propos de filmele din ce in ce mai multe cu sfirsitul lumii). Pe de alta parte, tocmai diluarea asta la nivel de story si de public tinta, era un final previzibil: prea era ridicol tot demersul incit sa nu se ajunga la asa ceva.

Paradoxal, insa, in termini de productie partea a treia e mai putin jenanta si fara comic involuntar cvasi-permanent, dar asta il face si oarecum neinteresant pentru a fi consumat cu pop-corn. Practic, dintr-o comedie sincera in intentiile ei de a spune Adevarul devine un rigid film de actiune cu eroi si plot arhi-cunoscute.

Link-uri: imdb, Left Behind I, Left Behind II

h1

Left Behind II (Bill Corcoran, 2002)*

5 Ianuarie 2014

220px-LeftBehindII_TribulationForce

Continuare la Left Behind I

Cîteva mituri remalaxate

Un prim mit ar fi contopirea dintre imaginea Anticristului, un bad guy incorigibil, depozitar al Raului Absolut, cu un personaj care are accent rusesc si il cheama Nicolai (Carpathia e pentru cine nu se prinde din primele doua detalii extrem de sugestive; nu ca n-ar fi un film pentru prosti, dar se merita demonstrat din multiple perspective). O prelungire in absurdo a Razboiului Rece in anii ’90 nu prea avea niciun sens, insa imaginarul colectiv al crestinilor americani se contaminase probabil destul de tare cu Uniunea Sovietica/Rusia drept dusman vesnic, anti-crestin, gata oricind sa distruga fara mila bastionul lui Isus cel pop din curtea Unchiului Sam. De-aici si pina la melanjul dintre cei doi tartori n-a fost decit un sequel prost scos pe VHS si cu un impact teribil de gresit in rindul evanghelicilor din intreaga lume. O intrebare totusi se cere ridicata: crestinii rusi in ce tabara sint? Dar raspunsul e dat deja – asa cum nu exista crestini in Palestina sau alte zone cuceribile de catre soldatii americani, probabil nici rusii n-aveau fii de-ai lui Hristos pe-atunci. Deci ce putea fi URSS/Rusia decit Antichristul?

Si ca tot am pomenit de soldati americani, o alta imagine e atent slefuita in film, chiar in fiecare cadru, daca sinteti atenti. Desi poate ar fi fost mult mai interesant de urmarit implicatiile economice si politice reale ale Rapirii, povestea il face erou pe nenea pilot. Stimati consumatori de popcorn si alte chestii nationaliste, haideti sa ne incredem in vajnicii nostri barbati educati pentru situatii de urgenta, cei in care ne punem sperantele cind lucrurile ne scapa de sub control. In filmul de fata, acesta este pilotul de aeronava. Personajul nu e doar simbol central, ci si principal dpdv al actiunii – e cel care face lucrurile sa se miste. Stringe gasca care se aduna la biserica, se converteste, are contacte cu Divinitatea si trimisii sai chiar mai multe decit preotul, converteste si el la rindul lui pe altcineva (plus ca il si salveaza de la sinucidere pe respectivul – what a great american man he is!), o combina pe fiica-sa mai ceva ca Hitch, isi asuma riscul de a fi descoperit de Nicolai in timp ce ii fura documente din laptopul personal al Diavolului (ce secventa proasta, a propos…), il conduce pe jurnalist pina intr-o zona militarizata (o alta secventa jenanta) si face totul posibil pina la urma, deconectind firul rosu al lui Nicolai si facilitind raspindirea Adevarului. Aplauze pentru acest mare om care n-o da deloc in bara tot filmul!

Un al treilea mit este cel al jurnalistului american. De cind cu Watergate, a devenit si ăsta un supererou. Numai ca cel din seria Left Behind are citeva probleme de logica la purtator. Pentru ca un jurnalist nu poate merge pur si simplu cu camera prin deșert si sa dea live cind vrea el pe micul ecran din casele tuturor, just like that. Plus ca desi personajul arata ca un cameraman, il vedem si in postura de prezentator. N-are producator, n-are staff, n-are nimic. E un proto-Michael Moore care descopera el tot. Mama lui de ziarist! Pe scurt spus, e o caricatura de personaj. Imi vine sa rid de fiecare data cind are cite-o revelatie de-aia de reporter de investigatie. Pentru ca e si de ăsta.

Revenind la paranoia cu US vs restul lumii, nu inteleg de unde atita haos post-rapire (mitul IV, if you’re keeping the track). Daca ne gindim pret de 10 secunde la primele tari care sint majoritar atee sau ne-crestine si la ce se va intimpla cu ele dupa Apocalipsă, Tarile Europei de Nord vor fi pe cai mari, China va rula fin, Arabii vor descarca mitraliere spre cerul instelat, iar USA – asta e – va intra in haos. Dar doar US of A, atit. Stiu ca e ca si cum s-ar prabusi propriul univers, baieti care va chinuiti sa faceti filme underground prin papusoi Monsanto, dar Lumea nu va intra in nicio criza, iar a face din ONU (?!) depozitarul anti-religiosului global mi se pare un rateu logic.

h1

Left Behind II (Bill Corcoran, 2002)

30 Decembrie 2013

Continuare la Left Behind I

Cîteva mituri remalaxate

Un prim mit ar fi contopirea dintre imaginea Anticristului, un bad guy incorigibil, depozitar al Raului Absolut, cu un personaj care are accent rusesc si il cheama Nicolai (Carpathia e pentru cine nu se prinde din primele doua detalii extrem de sugestive; nu ca n-ar fi un film pentru prosti, dar se merita demonstrat din multiple perspective). O prelungire in absurdo a Razboiului Rece in anii ’90 nu prea avea niciun sens, insa imaginarul colectiv al crestinilor americani se contaminase probabil destul de tare cu Uniunea Sovietica/Rusia drept dusman vesnic, anti-crestin, gata oricind sa distruga fara mila bastionul lui Isus cel pop din curtea Unchiului Sam. De-aici si pina la melanjul dintre cei doi tartori n-a fost decit un sequel prost scos pe VHS si cu un impact teribil de gresit in rindul evanghelicilor din intreaga lume. O intrebare totusi se cere ridicata: crestinii rusi in ce tabara sint? Dar raspunsul e dat deja – asa cum nu exista crestini in Palestina sau alte zone cuceribile de catre soldatii americani, probabil nici rusii n-aveau fii de-ai lui Hristos pe-atunci. Deci ce putea fi URSS/Rusia decit Antichristul?

Si ca tot am pomenit de soldati americani, o alta imagine e atent slefuita in film, chiar in fiecare cadru, daca sinteti atenti. Desi poate ar fi fost mult mai interesant de urmarit implicatiile economice si politice reale ale Rapirii, povestea il face erou pe nenea pilot. Stimati consumatori de popcorn si alte chestii nationaliste, haideti sa ne incredem in vajnicii nostri barbati educati pentru situatii de urgenta, cei in care ne punem sperantele cind lucrurile ne scapa de sub control. In filmul de fata, acesta este pilotul de aeronava. Personajul nu e doar simbol central, ci si principal dpdv al actiunii – e cel care face lucrurile sa se miste. Stringe gasca care se aduna la biserica, se converteste, are contacte cu Divinitatea si trimisii sai chiar mai multe decit preotul, converteste si el la rindul lui pe altcineva (plus ca il si salveaza de la sinucidere pe respectivul – what a great american man he is!), o combina pe fiica-sa mai ceva ca Hitch, isi asuma riscul de a fi descoperit de Nicolai in timp ce ii fura documente din laptopul personal al Diavolului (ce secventa proasta, a propos…), il conduce pe jurnalist pina intr-o zona militarizata (o alta secventa jenanta) si face totul posibil pina la urma, deconectind firul rosu al lui Nicolai si facilitind raspindirea Adevarului. Aplauze pentru acest mare om care n-o da deloc in bara tot filmul!

Un al treilea mit este cel al jurnalistului american. De cind cu Watergate, a devenit si ăsta un supererou. Numai ca cel din seria Left Behind are citeva probleme de logica la purtator. Pentru ca un jurnalist nu poate merge pur si simplu cu camera prin deșert si sa dea live cind vrea el pe micul ecran din casele tuturor, just like that. Plus ca desi personajul arata ca un cameraman, il vedem si in postura de prezentator. N-are producator, n-are staff, n-are nimic. E un proto-Michael Moore care descopera el tot. Mama lui de ziarist! Pe scurt spus, e o caricatura de personaj. Imi vine sa rid de fiecare data cind are cite-o revelatie de-aia de reporter de investigatie. Pentru ca e si de ăsta.

Revenind la paranoia cu US vs restul lumii, nu inteleg de unde atita haos post-rapire (mitul IV, if you’re keeping the track). Daca ne gindim pret de 10 secunde la primele tari care sint majoritar atee sau ne-crestine si la ce se va intimpla cu ele dupa Apocalipsă, Tarile Europei de Nord vor fi pe cai mari, China va rula fin, Arabii vor descarca mitraliere spre cerul instelat, iar USA – asta e – va intra in haos. Dar doar US of A, atit. Stiu ca e ca si cum s-ar prabusi propriul univers, baieti care va chinuiti sa faceti filme underground prin papusoi Monsanto, dar Lumea nu va intra in nicio criza, iar a face din ONU (?!) depozitarul anti-religiosului global mi se pare un rateu logic.

h1

Left Behind I (Vic Sarin, 2001)

20 Mai 2013

N-am citit bestseller-ul după care s-a făcut trilogia, nu mă pricep la scenariile apocaliptice (mai degrabă îmi repugnă) și mai știu doar că se pregătește un remake după seria Left Behind cu Nicolas Cage, programat să ruleze în 2014. Semn că publicul larg încă e bolnav de scenarită.

Dacă deturnăm atenția de la toată povestea cu Apocalipsa și Anticristul, filmul nu e chiar rău. În afară de modul oarecum plîngăcios de a vorbi despre pocăință, iertare și mîntuire, dar și de lipsa crasă de simț al umorului, singurele probleme ar mai fi clișeele regizorale (chestiuni ce țin de mizanscenă, încadraturi, folosire a muzicii & all) care sînt omniprezente. Presupun că ceea ce salvează impresia e povestea cît de cît cursivă (deși anumite plot-point-uri sînt cam făcute), dar și portretizarea fidelă a unei ipoteze în ceea ce privește sfîrșitul lumii – cea literală. Desigur că nu e cea mai de bun-simț, dar e cea care prinde cel mai bine, de altfel mulți evanghelici chiar așa își și imaginează apocalipsa cu avioane prăbușindu-se, oameni din care nu mai rămîn decît hainele, cu Anticristul înfățișat ca individ care preia controlul din punct de vedere politic etc. Chiar am auzit tineri spunînd că s-au pocăit uitîndu-se la filmul ăsta. Se pare că versiunea înfricoșătoare a creștinismului prinde mai bine decît cele mai brainly oriented.

Și n-o zic doar la mișto. Filmul ăsta, ca gen, e un hibrid undeva între basm și SF (în niciun caz horror sau thriller – deși cam asta cred că era intenția regizorului), dar tratat oarecum în manieră realistă. Adică e basm-SF, dar prezentat ca fiind pe bune. De aici și toată nebunia și mistagogia pe care unii o pun și pe copertă numai ca să-și vîndă fițuica (vezi ultimul număr al revistei Strigătul de la miezul nopții). Iar ca entertainment e slab. Slab rău.

Link-uri: imdb, torrent, Left Behind II

h1

Clancy (Jefferson Moore, 2009)

6 Mai 2013

Clancy este metafora îngerului-mesager, cel care ia forma unui om (asta sună ca în filmul lui Sitaru, Domestic) ajunge pe Pămînt și schimbă viața unui suflet pierdut. În cazul nostru, sufletul pierdut e un hobo, un ins care a fost dat afară din armată pentru că refuzase să mai omoare oameni… (maxim.) Desigur, nu fusese dat afară din armată pur și simplu ci cu proces la Curtea Marțială, ani de închisoare și apoi, cu cazier bogat, lipsit de orice șansă de a se reintegra social. După ce o cunoaște pe fetița asta (ciudat mod de a face o predică cinematografică…) și după ce se întîmplă tot ce se întîmplă în film, îl vedem într-o postură socială ok – ceea ce contravine situației inițiale și demonstrează că regizorul & scenaristul n-au fost în stare să construiască un portret fără să manipuleze.

În rest, filmul e plictisitor și cu multe clișee – inclusiv moartea fetiței de la sfîrșit e tot un clișeu (dar care confirmă teoria din Domestic). În principiu, nu e o problemă dacă filmul e plictisitor atît timp cît povestește ceva care are legătură cu această stare (cum ar fi anumite filme sud-americane sau românești, care descriu viața unor oameni simpli – care viață e plictisitoare), dar dacă mai folosește și clișee, deja e prea mult. Plus că povestea în sine are destul dramatism și destule plot-points-uri încît să-mi mențină un oarecare interes. Dacă nu reușește, se cheamă că e un eșec.

Link-uri: imdb, torrent

h1

A Greater Yes (Bradley Dorsey, 2009)

22 Aprilie 2013

Țin să menționez din start că mi-a luat cîteva zile să văd filmul ăsta. Pentru că îi lipsește dramatismul, adică acea capacitate regizorală de a te ține atent și interesat de ce se întîmplă pe ecran. Povestea/Scenariul oferă cîteva argumente (fata bolnavă de cancer, un posibil triunghi amoros) dar care sînt însă ratate cu grație.

Parcă actorii nu mai joacă atît de prost ca în alte filme din larga familie a evanghelicilor americani, dar faptul că regizorul e debutant se simte prea tare. Ca o comparație, Benh Zeitlin e un geniu pe lîngă Dorsey ăsta. Am mai observat ceva scăpări la decupaj și montaj, dar nimic strigător la cer; doar greșit.

Link-uri: imdb, torrent