Archive for Ianuarie 2009

h1

Sepultura – Ludwig Van

20 Ianuarie 2009
h1

Der Himmel über Berlin (Wim Wenders, 1987)

12 Ianuarie 2009

desire3Film din prima perioada de creatie a regizorului german, a fost nominalizat la Palme d’Or castigand insa premiul pentru cel mai bun regizor (premiul in valoare de 5000 $, i-a fost donat lui Atom Egoyan). Povestea e simpla: un inger care asculta gandurile berlinezilor vrea sa devina om. Se indragosteste de o frumoasa trapezista – Marion, o muritoare in care isi gaseste toate motivele de a parasi eternitatea. Daca reuseste sa faca acest lucru si care sunt repercursiunile incercarii, veti afla din film (nu ca ar fi important ce face pana la urma ingerul, dar de dragul vizionarii filmului n-am sa va spun ce se intampla). Ceea ce ne propune Wenders, e sa privim viata si oamenii din jurul nostru prin ochii unui copil, un copil inocent care nu poate face diferenta dintre Bine si Rau. Ceea ce reuseste sa trezeasca in sufletul spectatorului, e o nostalgie a inocentei (pierdute) sau macar a copilariei. Probabil vreo 3 sferturi din film o sa va plictisiti teribil, dar asta e si ideea – Wenders vrea sa va identificati cat mai bine cu Damiel (ingerul) si sa intelegeti cat de plictisitoare poate fi existenta unui inger. In ultima jumatate de ora din film totul devine clar. Daca expresia pe care o auziti de vreo cateva ori bune de-alungul filmului – „cand copilul era doar un copil” va trimite cu gandul la cuvintele apostolului Pavel („cand eram copil, gandeam ca un copil”), insemna ca ati pornit pe o pista buna, caci in final o s-aveti de-a face cu mitul androginului, cuplul adamic s.a. Un amanunt interesant e ca in film apar atat scene alb-negru cat si color; logica imbinarii are, desigur, o interpretare – alb-negrul e dominant, insa imaginile color sugereaza dorinta ingerului de a deveni om. Dupa filmul de fata s-a facut un remake destul de cunoscut – City of Angels. Spre finalul filmului avem si invitati speciali: Nick Cave & The Bad Seeds intr-un live performance; canta From Her to Eternity (scena din film)

Va doresc vizionare placuta!

h1

Ne-Yo – Year of the Gentleman [2008]

12 Ianuarie 2009
year of the gentleman

YotG e al treilea album de studio semnat Ne-Yo (pe numele sau adevarat Schaffer Smith). Pentru cei care n-au auzit de el pana acum, e tipul care si-a facut intrarea pe piata muzicala cu piesa So Sick, o adevarata oaza de normalitate intr-un desert de ‘romantism’ comercial falsificat. Tot el e producatorul si compozitorul unor hituri precum Irreplaceable interpretat de Beyoncé, Unfaithful cantata de Rihanna sau Let Me Love You – Mario. In ultima vreme se vorbea si de o colaborare cu Marilyn Manson pe viitorul album al excentricului rocker, dar zvonurile au fost infirmate de ambele parti.

Ne-Yo, ca si interpret, compozitor si producator R&B, are influente stilistice si ritmice de la Michael, dar e putin mai romantic apropiindu-se de Babyface (pe YotG, una din piese e leit Marc Anthony), albumele sale fiind ascultabile de preferat seara sau la o ora tarzie, in noapte, ceea ce-i da un aer foarte smooth, classy & glam.

Ceea ce ne propune Ne-yo pe acest album, noua tipilor, e sa recunoastem ca noi suntem cei care grsim si nu va meritam, pe voi – „urmasele Evei” si daca aflam ca inca mai tineti la fostul… desi va iubim, o sa va sfatuim sa va intoarceti la el (Back To What You Know) si in semn de respect, o sa venim si la nunta voastra, desi o sa ne fie a dracu’ de greu (Fade Into the Background). Dintre piesele ce merita ascultate, raman la Mad – piesa foarte ‘melo’, Why Does She Stay Fade Into The Background –  2 piese care se asculta consecutiv, fiind centrul de greutate al albumului, Lie To Me – piesa cu un ritm destul de catchy si versuri care se memoreaza usor si se fredoneaza inconstient, What’s The Matter ascultati-o pentru versuri iar She Got Her Own… „a dedication to the independent women” piesa interpretata impreuna cu Jamie Foxx si Fabolous