Archive for februarie 2013

h1

Poziția copilului și a NCR

18 februarie 2013

După elogiile (și criticile nejustificate ale unora) din presa românească, ies la suprafață și reacții mai lucide. Recomand:

1.Liviu Iolu – Jos labele de pe Ursul de Aur! (Adevărul, 17 feb 2013)

2.Tudor Giurgiu – Ursul de Aur: nota 6.34 (Contributors.ro, 18 feb 2013)

Felicitări, totuși, echipei filmului pentru premiu!

h1

The Climb (John Schmidt, 2002)

18 februarie 2013

Un film cu un buget de 2 milioane jumate de coco, reușește să fie atît de impersonal și să meargă pe un teren atît de bătătorit, încît chiar nu-și merită banii. Cică ar fi fost produs de o fundație a lui Billy Graham (care-și și promovează o cărticică, în film), dar asta e mai puțin important; zic asta pentru că unii s-au gîndit să contra-argumenteze că din moment ce știi cine a produs filmul, e inutil să-l mai ataci. Ori nu e adevărat. Tezismul e oricînd criticabil.

După un număr nu foarte mare de filme creștine văzute, am început deja să simt tendințele și temele. Aici, de exemplu, se încearcă rezolvarea într-o oră jumate și a problemei pocăinței necredincioșilor și a celei cu sexul pre-marital. Dar de unde pleacă filmul cu un soi de politically correctness totul devine ciudat pe măsură ce narațiunea se dezvoltă (avem 2 personaje principale: unul e alb, celălalt e negru), albul se sacrifică pentru ca negrul să fie salvat (eroism cu nuanțe istorice, patetic), iar negrul e părăsit de tată cînd era mic, iar acum își lasă prietena însărcinată (fix clișeele tipice cu cetățeni afro-americani). Eu să fi fost afro, înjuram filmul ăsta la maxim, pînă se lăsa Billy Graham de afaceri.

În ceea ce privește pocăința, scenariul e tardiv și manipulat atît de vizibil, încît nu poți nutri niciun atașament. E evident că se va întîmpla ceva nasol la un moment dat, e evident că tipul afro se va pocăi etc etc. Predictibil și neinteresant.

La capitolul relații sexuale nebinecuvîntate, filmul merge iarăși pe clișee: băiatul nepocăit doar se folosește de voi, fete tinere, credincioase, frumoase și destepte. Cînd e să-și asume responsabilități, gata, fuge. Bine că sînteți voi deștepți și-l votați pe George Bush.

h1

Primele filme românești din 2013

16 februarie 2013

Primele 5 filme românești care și-au anunțat datele de premieră în 2013, sînt următoarele:

1.Rocker (marian crișan) – 22 feb
2.Killing Time (florin piersic jr.) – 01 mar
3.Poziția Copilului (călin netzer) – 08 mar
4.Condamnat la Viață (bogdan dreyer) – 15 mar
5.Domestic (adrian sitaru) – 22 mar

h1

Filme de 14 februarie

13 februarie 2013

Făcusem mai demult o listă cu filme românești care s-ar încadra pe calapodul acestei sărbători americane; dar nu mai rezonez atît de mult cu titlurile de acolo, așa că propun alte trei titluri, unul american, unul european și unul românesc.

1.Filmul american, cu copii: Moonrise Kingdom (Wes Anderson, 2012), nominalizat la Palme d’Or 2012 și la Oscar 2013 pentru Cel mai bun Scenariu

2.Filmul românesc, cu oameni mari: Marți, după Crăciun (Radu Muntean, 2010), nominalizat la Un certain regard 2012

3.Filmul european, cu oameni în vîrstă: Amour (Michael Haneke, 2012), cîștigător de Palme d’Or în 2012 și nominalizat la Oscar 2013 pentru Cel mai bun Film, Cel mai bun Film Străin și Cel mai bun Regizor etc.

h1

Love comes softly (Michael Landon Jr., 2003)

11 februarie 2013

Inept și neverosimil. Un film la care m-am plictisit, la care n-am simțit nimic, pentru că totul e o făcătură. De la main plot, pînă la toate plot-points-urile secundare și terțiare, totul e ne-creditabil. Nici regia nu e mai inteligentă lucrînd pe încropeala de scenariu care a stat la baza acestui eșec și propunînd unor oameni inculți, fără gusturi, creduli și manipulabili, un șmen ieftin.

Înțeleg că unii văd lecții de viață din așa ceva, dar sînt lecții de viață ready-made, nesupuse niciunei ispite, niciunui test serios. E doar o făcătură; e absurd să iei ca exemplu așa ceva. Lame e mult spus pentru ce sînt în stare unii să înțeleagă prin artă. Nu ține nici măcar asta cu povestea de dragoste. Dacă vreți poveste de dragoste pe bune, duceți-vă la Amour, la Blue Valentine, nu vă pierdeți timpul cu așa ceva. Pentru că ăsta e exact brainwash-ul care i-a tîmpit pe americani (chestionați măcar, vă rog, prezența armelor în acest film absolut inocent…) și care le-a indus o versiune superficială a orice: sentimente, relații, free market, probleme de gen etc.

Ca să nu mai zic de pudicitatea absolut ridicolă în care este prezentată scena nașterii, din care nu vedem decît… nimic. N-am de gînd să continui cu celelalte filme din serie; l-am văzut pe ăsta pentru că vine 14 februarie și m-am gîndit că m-aș putea distra oleacă. Not even funny, though

Linkuri: imdb