Archive for the ‘n’ stuff’ Category

h1

Festivalul Ambasadelor 2017 [București FM]

11 Septembrie 2017

De la min 6:15 vorbesc pe scurt despre ce facem la ActivRandom, iar de la 2.06.50 traduc pentru Prim-Secretarul Ambasadei Pakistanului

Anunțuri
h1

Dialog Andrei Gorzo – Mihai Fulger 29/11/2015

30 Noiembrie 2015

Înregistrarea discuției dintre Andrei Gorzo și Mihai Fulger din seara aceasta de la Cinemateca Română cu ocazia lansării volumului „Imagini încadrate în istorie: Secolul lui Miklós Jancsó” (Editura Tact, Cluj, 2015)

 

h1

Cum a fost la NDP 2015 – București

22 Noiembrie 2015

Bilete

Pretul a fost accesibil, cu doua variante de pret in functie de locurile in sala. Se pastreaza un oarecare format al evenimentului cu un intro de stand-up si un mini-concert, incluse in pret alaturi de proiectiile de reclame propriu-zise. Sa poti merge la un eveniment care dureaza intre 10 pm – 5 am pentru doar 35 lei e chiar pont.

Singura problema e ca in momentul in care-ti cumperi bilet online de pe bilete.ro n-ai optiunea sa printezi singur biletul, trebuie sa platesti inca 10 lei ca sa ti-l livreze acasa o firma de curierat. Nu inteleg de ce trebuie sa se extinda lantul trofic al firmelor care ofera servicii cind lucrurile ar putea fi mult mai simple, mai ieftine si, nu in ultimul rind, mai ecologice – de ce sa se deplaseze nu stiu citi kilometri prin Bucuresti un curier ca sa-mi livreze un plic cind pot sa printez eu o singura foaie? Plus ca plicul pe care curierul mi-l aduce, pe linga biletul propriu-zis, mai contine inca vreo 4 foi inutile.

livrare

Daca la Les Films de Cannes (cu eventboook.ro) s-a putut printa biletul de catre utilizator, nu inteleg de ce nu evolueaza toate firmele de ticketing & toți organizatorii de evenimente.

Organizare

Desi am platit bilet la eveniment, trebuia facuta si rezervare. Nicaieri pe pagina event-ului nu erau atentionati spectatorii de acest lucru, scria doar pe biletul livrat acasa ca “Rezervarile se fac pina la ora X etc.”. Rezervare pentru ce? M-am gindit sa dau un telefon inainte ca sa nu ma duc ca prostul, dar m-am luat cu altele, in definitiv imi cumparasem bilet – cite alte lucruri tre` sa mai fac ca sa particip la un event? E drept ca sala in care se desfasura evenimentul nu e o sala de spectacole cu locuri numerotate dar asta nu inseamna ca nu se poate organiza un astfel de sistem.

Beraria H nu e un spatiu urit, am fost la NDP si in locuri mai improprii (da, cred ca un astfel de eveniment trebuie gazduit intr-o sala de spectacole!), dar erau destule locuri la masa in care vizibilitatea era redusa. Erau oameni cu rezervare, cu loc la masa, care stateau in picioare ca sa vada intreg ecranul. Ceea ce mi s-a intimplat si mie pina a mai plecat lumea si am prins un loc ok. Ok din punct de vedere al vizibilitatii ecranului, pentru ca aerul conditionat care-mi batea in cap de am stat cu caciula si gluga de la hanorac era absolut infiorator.

Sigur, la Beraria H a existat si avantajul de a putea consuma mincare si bautura in timpul event-ului, ceea ce ar fi fost imposibil la Cinema Patria de exemplu, plus toaletele, aerisirea si servirea angajatilor care sint toate niste plusuri.

12241179_1325609404123009_5692028410693028720_n(Sursa: Louie Lou)

Content

Tin minte ca prima editie de NDP pe care am prins-o era prin 2008 la Iasi, intr-o sala de spectacole la fel de părădită ca Cinema Patria, daca nu chiar mai rau, si l-a avut pe Teo la numarul de stand-up, dar fara concert.

Tibi, sau cum il cheama pe tipul de aseara, a fost fara niciun haz; Simona Radu, daca o fi cintat ceva, nu s-a auzit prea bine desi eram fix perpendicular pe scena centrala si in apropierea mesei lui Dan Chisu, ca idee, dar n-am inteles niciun vers. Cred ca se poate renunta la concert pentru ca exista un feeling de too much cind amesteci atitea chestii, dar stand-up-ul e musai cu conditia ca entertainer-ul sa fie ceva mai hăruit. Plus ca are un singur numar, la inceputul show-ului, iar la urmatoarele 3 pauze pina la sfirsitul event-ului e doar muzica in fundal, lumea merge la baie, sta pe fb etc. Ar merge umplute si pauzele astea cu ceva numere de stand-up, cu efectul normal de crestere a pretului biletului. Nu m-ar deranja sa dau 50 lei pentru ceea ce am cerut mai sus, sau chiar mai mult, daca stiu ca rid toata noaptea.

Cit despre selectia de reclame propriu-zisa… cred ca un sfert din total au fost ok (reclama facuta, intr-un final, de Publicis pentru Carrefour Romania e mai buna decit jumatate din tot ce am vazut aseara). Nu doar funny, ci si witty, cu miez si executate corect. Reclamele la ceai (din orice tara ar fi venit ele) au fost absolut stupide, selectia din Romania (care ar putea fi ajutata cu ceva input venit de-aici) e jalnica – doua reclame cu Loredana Groza la Reprezentanță Avon si Dero, care pe linga faptul ca sint stupide mai au si un aer de plagiat –, SUA la fel, de zici ca Super Bowl-ul sau alte evenimente majore de advertising de peste ocean nici n-ar exista.

Din selectia lui Jean Marie Boursicot reiese ca Marea Britanie sta foarte bine la capitolul reclame, festivalurile de filme atunci cind isi fac clipuri – sint inteligente, campaniile socialo-medicalo-umaniste pot fi si share­-uibile nu doar sursa de stors fonduri europene cum e pe la noi si in general se puteau face mai multe capitole gen „Parisul vazut in reclame” (care a fost un turnoff maxim) cu o selectie de la Cannes Lions sau Super Bowl, de exemplu (personal nu stiu foarte multe despre advertising si cred ca se poate face si o oarecare educare a publicului care vine la NDP in termeni de Premii sau toposuri importante ale industriei).

Nu stiu cit e nostalgie a adolescentei si cit e realitate, dar parca NDP-ul la care am fost eu prima data in 2008 a avut content mult mai misto, apoi a tot scazut ca valoare si impresie cu fiecare editie la care am mai fost. Un big like pentru reclamele (multe) la firmele de asigurari care stiu, nene, sa-si vinda produsul!

h1

Cruceru și democrația

9 Ianuarie 2015

10488023_404541009704038_747208284801946540_n

Chiar mă bucur că d-l Cruceru are libertatea de a scrie ce simte și poate da sfaturi. E liber să facă asta. Însă ideile sale sînt profund greșite și nu duc nicăieri. Așa cum nici în toți anii ăștia pe care i-a investit în bloguri și facebook nu s-a produs o schimbare în mediul religios în care-și manifestă influența. Pentru că toată influența pe care și-a cîștigat-o, a risipit-o făcînd exact ceea ce făceau și buneii de la amvoane care i-au precedat: a predicat pentru stagnare, a revizitat și revitalizat anacronisme sociale, a trăit aceleași „drame” familiale pe care le-au avut, cred, toți pastorii baptiști de după 2000 etc.

Ideile sale sînt greșite pentru ușurința cu care generalizează și perorează ca un fin „analist” TV: (1) francezii sînt la fel de naivi ca americanii și nu înțeleg că mai multe etnii și culturi nu pot co-exista cînd tocmai atîția zeci de ani de coexistență pașnică demonstrează asta, azi a fost doar o excepție criminală, (2) contactul dintre civilizații nu este mai violent astăzi decît era pe vremea lui Dante, e chiar invers, (3) „Cine rîde cel mai tare la o caricatură cu Mohamed?” – un om normal; tot un om normal nu cumpără Charlie Hebdo sau închide tab-ul dacă nu-i place, (4) nu, nu sîntem de „o naivitate soră geamănă cu prostia atunci cînd credem în civilitate, în civilizare, în asimilare, în cumințirea unei culturi” pentru că nu-i tratăm cu superioritate, îi considerăm egalii noștri, mai ales atunci cînd facem caricaturi și cu Isus (dar și cu Papa, Buddha etc), (5) pe criminali îi vom pedepsi conform legilor Franței & UE, probabil cu închisoare pe viață, (6) da, poți să mă înjuri de mamă, poți să mă înjuri de ce am mai sfînt, pentru că eu te pot ignora, cum am zis mai sus, îți pot răspunde asemeni sau te pot convinge să renunți la argument fiind mai inteligent decît tine; și asta pentru că sîntem amîndoi liberi să ne exprimăm așa cum vrem, (7) faptul că ipotetic un musulman își pierde încrederea în justiție pentru că n-a cîștigat un proces e un argument care vine în aceeași idee a inferiorității cu care îi privim pe acești oameni, de parcă ar fi incapabili să accepte o înfrîngere, (8) dacă musulmanii radicali nu au simțul umorului, să zicem, înseamnă că nu au nici bunul simț să co-existe într-o societate democratică; iar dacă își pun propriile reguli deasupra Constituției și legilor țării în care trăiesc nu înseamnă că au dreptate, ci că atît timp cît intră în conflict cu legile respective, trebuie să plătească pentru încălcarea lor, (9) vai, nu mai avem nimic sfînt – ba da, avem, se numesc principii, legi, simțul umorului, drepturile omului, democrația; pe care le atacă, iar noi le luăm apărarea făcînd, cică, un exercițiu de imaginație și punîndu-ne în locul lor (!?).

Cît despre batjocura și bășcălia caricaturilor, care sînt “de o prostie agresivă” cum zice invocatul CTP, ați fi avut dreptate dacă le-ați fi criticat înainte, nu după ce au fost ținta unor atacuri teroriste. Dar, așa cum spuneam la începutul postării, nu aveți viziune. Să criticați acum caricaturile este tardiv, ineficient și greșit.

Ultimile 2-3 rînduri din textul d-lui Cruceru sînt de-a dreptul criminale. Acceptă cu seninătate atacul și frica impusă de teroriști făcînd un apel la calm și la “ciocu’ mic”. Un adevărat bărbat al credinței, “fără cravată”, pregătit să educe noi generații de tineri creștini și să le explice miracolul vieții și tainele creștinismului. Vă mulțumesc pentru încă o sclipire de lașitate și de adîncă, profundă înțelegere a vieții. Ați avut ocazia să ziceți ceva corect, “dar…” nu v-ați putut opri după primul paragraf.

http://mariuscruceru.ro/2015/01/08/dante-paris-profet-caricaturi-bascalie-si-moarte/

h1

Colecție Micul Ecran (Iași TV Life, 2012)

14 Decembrie 2014

h1

Read & Write

29 Iulie 2014

READ_WRITE_DRINK_by_will_yen

După 8 ani în care blogul a funcționat cu numele „Născut pentru a naște… idei geniale”, m-am mai gîndit și mi-am dat seama că ar merita un rebranding. Pentru că mai mult am murit decît am născut, deci nu se mai susținea în niciun fel titulatura.

În 2006 cînd l-am deschis, am crezut că spațiul public mă va obliga să vin cu chestii geniale. Nu s-a întîmplat, dar cel puțin am încercat. Acum, însă, nu simt că mă mai reprezintă genul ăla de abordare a spațiului public. Pentru că ce fac eu acum e să citesc și să scriu. Tot timpul. Asta îmi place să fac, asta vreau să fac. Așadar, „Read & Write”.

h1

Happy în Iași (Marius Mitrofan, 2014)

7 Martie 2014