Archive for Martie 2013

h1

Five broken cameras (E. Burnat & G. Davidi, 2011)

31 Martie 2013

Pentru noi, ca spectatori, filmul ne oferă șansa de a medita la orizonturile democrației și a neo-imperialismului din secolul XXI, dar și la soarta unei națiuni care nu demult era aproape exterminată de Hitler, iar acum adoptă aceeași strategie în fața unora fără capacitatea evreilor de a-și populariza cauza. Așa cum inocența lui Gibreel e furată și distrusă iremediabil, și ignoranța noastră ca spectatori plictisiți e pusă în discuție de acest film documentar care, deși e făcut de un amator, are tot ce-i trebuie pentru a stîrni discuții, atitudini și hard feelings.

Recenzia a apărut pe twelvejournals.com și poate fi citită integral AICI

Anunțuri
h1

Shakespeare High (Alex Rotaru, 2011)

30 Martie 2013

poster_lg

Miercuri seară a avut loc, în cadrul Festivalului pentru elevii de liceu şi gimnaziu „Hai la teatru!”, proiecţia documentarului „Shakespeare High”, un film despre o competiţie similară din SUA. Evenimentul a fost o bună ocazie pentru tinerii ieşeni pasionaţi de lumea scenei să vadă cum se joacă teatru în alte părţi ale lumii, dar numărul spectatorilor a fost extrem de redus şi format doar din câţiva studenţi. Lipsa participanţilor de la Festival, la film, ar putea fi justificată de absenţa subtitrării în limba română, dar asta nu scuză interesul extrem de redus al elevilor în a se expune unui orizont cultural mult mai vast decât sursele deja existente.

Din cauza unei decalări din programul trupelor de teatru ieşene, proiecţia filmului a întârziat timp de 20 minute, timp în care spectatorii au putut urmări şi o scurtă scenetă care concura în cadrul Festivalului. Am avut astfel ocazia să fac o comparaţie între ce se joacă „la noi” şi ce se joacă „la ei”. Diferenţele există, sunt mari, dar asta se întâmplă în primul rând din cauza motivului expus mai sus (expunerea redusă la cultura valoroasă) şi în al doilea rând din cauza lipsei unei tradiţii a teatrului şcolar. Festivalul „Hai la teatru!” e abia la a şaptea ediţie, pe când competiţia din SUA e la cea de-a 95-a!

Totuşi, asemănările sunt uşor de remarcat în ceea ce priveşte estetica pieselor jucate de liceeni din ambele zone culturale: cu toţii sunt influenţaţi de ce văd la televizor. Americanii au stand-up şi violenţă, iar noi kitsch şi lipsă de inspiraţie regizorală. Dezinvoltura şi talentul remarcabil al unora dintre elevii „lor” se explică şi prin existenţa în curiculă a unor ore opţionale de teatru (ceea ce la noi abia a apărut recent ca idee agreată de guvernanţi), ale căror efecte pozitive nu se opresc doar la calităţile artistice: mulţi dintre elevii participanţi la festivalul american provin din familii cu probleme, iar teatrul le-a oferit o perspectivă nouă, un motiv să rămână în şcoală, iar pentru unii dintre ei aceste cursuri au fost începutul unei cariere încununate cu Oscarul pentru Cel mai bun Actor, cum a fost cazul lui Kevin Spacey.

Nu ne rămâne decât să susţinem introducerea în programă a orelor de teatru şi să sperăm că acest lucru se va întâmpla cât mai curând.

*articolul ar fi trebuit să apară în cotidianul regional „Evenimentul de Moldova”, cu titlul „De ce elevii americani joacă teatru mai bine decât ai noştri

h1

Four Horsemen (Ross Ashcroft, 2012)

30 Martie 2013

Încă de la început am privit cu o oarecare detașare și cu multă rezervă ceea ce se derula pe ecran pentru că empatizez foarte puțin – aproape deloc, chiar – cu genul de discurs folosit de Ross Ashcroft: diverși indivizi, unii foarte cunoscuți (Noam Chomsky, Joseph Stiglitz) alții mai puțin, își dau cu părerea despre tarele capitalismului american/occidental. Pe lîngă lipsa flagrantă a unui punct de vedere opus, un third party e o cerință deja prea mare pentru un astfel de film. Nu zic că ce vorbesc oamenii ăia în film n-ar fi corect, dar din moment ce eu sînt un spectator ne-avizat, cred că sînt îndreptățit să privesc cu rezervă tot ce mi se servește de-a gata. Uni-direcționalismul e tezism, nu sursă de educare și informare.

Recenzia a apărut pe twelvejournals.com și poate fi citită integral AICI

h1

Pălăria lui Purcărete

30 Martie 2013

la-iasi-sambata-si-duminica-premiera-celui-mai-nou-spectacol-semnat-de-silviu-purcarete-palaria-florentina-18444785

Iata un paradox: la Iasi, Purcarete e chemat sa transeze o competitie provinciala, intretinuta nevoie mare de presa, iar la Berlin, alti romani nu doar concurau ci si cistigau (ca s-o parafrazez pe Ada Solomon) un premiu infinit mai important pentru noi toti. Oricum as fi facut, mi-era imposibil sa mai pot ride cu pofta sau aprecia sincer ceea ce vedeam pe scena. Era inutil. Competitia Teatru vs. Opera nu mai avea nicio miza, pentru mine.

Articolul a apărut pe altiasi.ro și poate fi citit integral AICI

h1

Duelul e de Bonton

30 Martie 2013

Autorul volumului publicat la Nemira, un francez, considera ca una din ipotezele care se sustin in chestiunea perpetuarii duelului este temperamentul latin al conationalilor sai. De ce, de exemplu, in Tarile de Jos sau Marea Britanie (loc unde ziaristii i-au luat de multe ori „in caruta” pe vecinii de la sud pentru acest obicei „barbar”) si mai apoi SUA, duelul a fost interzis si a disparut pina si din zonele underground? Raspunsul e limpede, ca mintea locuitorilor acestor zone: datorita unui primat al ratiunii inaintea pasiunii.

Articolul a apărut pe altiasi.ro și poate fi citit integral AICI

h1

Filme românești în luna lui marte

30 Martie 2013

Si chiar daca Pozitia copilului va ajunge la Cinema Victoria sau Republica, filmul nu va putea fi apreciat la adevarata valoare, pentru ca in afara de Cinema City (care nu da filme romanesti din NCR; exceptia Dupa dealuri e explicabila pentru ca Mungiu si actritele principale erau din oras, altfel…), in Iasi nu mai exista nicio sala de cinema unde sa se poata vedea (si auzi!) cum trebuie un film autohton! Drept pentru care, ca iesean, ma vad nevoit sa merg pina la Vaslui sa vad filme romanesti. Am facut-o o data pentru ca mi s-a parut amuzant, dar se pare ca va trebui sa devina ceva normal. Din nefericire. Si n-am cum sa n-o zic: bravo, Vaslui!

Articolul a apărut pe altiasi.ro și poate fi citit integral AICI

h1

O poveste cu teze despre globalizare

30 Martie 2013

Practic, distanta considerabila dintre Occident si Orientul Mijlociu nu e deloc dreasa de exotismul de rigoare, ci se insista asupra diferentelor intre luxul hotelurilor cu care e obisnuita Mary si mizeria bidonvileurilor de unde provine Ousha, tusind si facind astfel spectaculos ceea ce e doar regretabil. Toate personajele pe care romanul le contine (cu exceptia citorva secundare sau episodice) sint de fapt niste tipuri din care nu ies (si nici nu prea au cum) pina la sfirsitul povestii, urmindu-si cu sfintenie traiectoria narativa. Asta e unul din marile puncte slabe ale cartii, care vine sa sustina impresia de tezism mai mult sau mai putin mascat.

Recenzia a apărut pe altiasi.ro și poate fi citită integral AICI