Archive for Ianuarie 2014

h1

22

26 Ianuarie 2014

IMG_8013credits to Marius Mitrofan

Anunțuri
h1

Left Behind III (Craig R. Baxley, 2005)

15 Ianuarie 2014

Left Behind 3 sau cind Apocalipsa trece in planul secund

Cu toate ca intuisem corect intentia producatorilor inca din partea a doua de a glorifica arhetipurile culturii americane care apar in situatii de criza, nu ma asteptam ca in cea de-a treia parte parte povestea apocalipsei sa fie intr-atit de complet confiscata de persoana presedintelui american care trebuie sa salveze US de Anticristul ruso-ucrainean instalat la cirma UN.

Despre ridicolul identificarii UN ca o posibila rampa de lansare a figurii Anticristului am comentat anterior, insa constanta rizibila ramine, transferindu-se intr-un conflict politic inexistent (nu stim de ce) in primele doua parti, intre US-„centrul universului” si UN-„parte-a-centrului-universului-care-nu-e-pe-deplin-controlata-de-US-deci-șo-pe-ei”.

De ce apare tocmai in partea a III-a? Poate pentru ca Apocalipsa e deja o nebuloasa pentru asa-zisii teologi evanghelici care se afla-n treaba sa interpreteze literal metafore si parabole, iar o tusa politica adaugata conflagratiei chiar n-ar mai fi o problema. Totusi, nu ridic problema ca sa fac misto de sequel-ul asta inept, ci pentru ca observ citeva detalii care tradeaza un misunderstanding flagrant al Scripturii: figura salvatoare a presedintelui SUA se substituie aproape complet personajului Christic care ar trebui sa salveze Pamintul de Antichrist. Nu stiu daca sesizati impostura, dar din partea asta a lumii a treia, Presedintele US nu e totuna cu Mesia (cum probabil e pt americani).

Sigur ca o mare influenta asupra povestii o are si preluarea francizei de catre Sony si diluarea publicului tinta, de la evanghelici care voiau sa vada ecranizari dupa povesti cu monstri din Apocalipsa, la o gasca de americani cu un apetit crescut pentru dezastru ca entertainment (a propos de filmele din ce in ce mai multe cu sfirsitul lumii). Pe de alta parte, tocmai diluarea asta la nivel de story si de public tinta, era un final previzibil: prea era ridicol tot demersul incit sa nu se ajunga la asa ceva.

Paradoxal, insa, in termini de productie partea a treia e mai putin jenanta si fara comic involuntar cvasi-permanent, dar asta il face si oarecum neinteresant pentru a fi consumat cu pop-corn. Practic, dintr-o comedie sincera in intentiile ei de a spune Adevarul devine un rigid film de actiune cu eroi si plot arhi-cunoscute.

Link-uri: imdb, Left Behind I, Left Behind II

h1

Majordom de Oscar

14 Ianuarie 2014

In afara de faptul ca spune lucruri deja stiute fara sa le chestioneze status quo-ul, deci sa le priveasca dintr-un unghi care ar putea porni o dezbatere, filmul aduce in fata spectatorilor acest personaj din umbra, un „house nigger”, care desi pasiv la tumultul istoriei, a jucat si el un rol nu chiar neinsemnat in dobindirea succesiva a diverselor drepturi pentru fratii lui de culoare. Deci marea izbinda a acestui film ar putea fi aceea de a pune oarecum in opozitie lupta activa pentru cistigarea libertatii negrilor cu cea pasiva, considerata de multe ori nerelevanta sub aspectul rezultatelor obtinute.

Cronica integrală poate fi citită pe altiasi.ro

h1

Cum să cîștigi Palme d’Or fără să meriți

13 Ianuarie 2014

Cliseele si lipsa de talent surprinzator de evidenta a lui Kechiche reies aproape in orice secventa, fie ca vorbim de mizanscena unei petreceri in gradina fie despre cateva scene de sex prost regizate, discutia ajungind inevitabil la Cannes. Cum de un astfel de film atit de slab (scenariu, imagine, regie – tot!) a reusit sa ajunga la festival si, mai mult, a reusit sa si cistige o distinctie atit de valoroasa? Am citit opinii care gaseau explicatii in faptul ca anul acesta s-au legalizat casatoriile gay in Franta. Chiar si asa, astfel de argumente ideologic-politice nu se sustin tocmai pentru ca sint prea usor de folosit. Daca n-ar fi fost legalizate casatoriile anul acesta, s-ar fi spus ca La vie d’Adele ar fi fost premiat tocmai in ideea de a fi legalizate si tot asa. Se gasesc oricind oportunitati pentru a ajunge la o concluzie atit de ieftina.

Cronica integrală poate fi citită pe altiasi.ro

h1

Venus gri

12 Ianuarie 2014

Deci care e pilda filmului? Ne uitam la povestea unui personaj care a existat in istorie, ne infuriem vazind modul in care inaintasii nostri vest-europeni de acum doua secole, colonialisti, ii tratau pe colonizati, dar parca filmul cere o interiorizare, o adaptare a istoriei. Nu are cum sa fie un simplu lungmetraj biografic, atit timp cit povestea lui Venus e atit de actuala. Genul de cinema angajat pe care Kechiche il practica e intre „arta cu tendinta” si „arta pentru arta”. Iar acest balans bine controlat ii aduce regizorului aprecieri bine-meritate.

Cronica integrală poate fi citită pe altiasi.ro

h1

Cel mai bun lungmetraj de la Anim’est 2013

11 Ianuarie 2014

Fara sa fiu impresionat de realizare sau de morala destul de evident plasata de autor, povestea filmului Le jour des corneilles (Jean-Christophe Dessaint, 2012) are capacitatea de a emotiona in mod sincer desi se adreseaza, totusi, asa cum a marturisit oarecum intimidat de prezenta majoritara a adultilor la proiectie, unui public foarte tinar. Fara ca acesta sa fie un minus, juriul festivalului a considerat ca filmul merita trofeul Anim’est pentru cel mai bun lungmetraj.

Articolul complet se poate citi pe altiasi.ro

h1

Distopii la Anim’est

8 Ianuarie 2014

Dintre lungmetrajele pe care le-am vazut pina acum la Anim’est (festivalul se termina duminica), doua dintre ele au foarte multe lucruri in comun. Primul, The Congress (Ari Folman, 2013), este o ecranizare dupa un roman de Stanislaw Lem, lungmetrajul fiind realizat jumatate live action, jumatate animatie. Optiunea stilistica este perfect justificata insa de poveste si dupa ce vezi filmul parca nici nu ti l-ai imagina altfel.

Relatarea completă de la Anim’est 2013 se poate citi pe altiasi.ro