Posts Tagged ‘to save a life review’

h1

To Save a Life (Brian Baugh, 2009)

6 august 2014

Deși e un film creștin acceptabil față de cele pe care le-am văzut în ultimul timp, n-am cum să nu remarc „mărci” ale culturii & artei americane: clișee la kil, povești superficiale cu oameni superficiali, băieți cool în liceu și băieți taciturni în liceu, gagici blonde care sînt în gașca celor din prima categorie, creștinii cu bisericuța lor, băiatul de pastor care e drogangiu, liceanul care joacă video acasă și apoi vine și-și folosește pistolul pe la școală, prietena Barbie a personajului principal (care e și el un Ken, dar mai urît), happy end-ul neverosimil etc.

The way i see it, filmul ăsta manipulează fără prea mare efort drama perpetuă (și deloc credibilă, de la un punct în colo) a unui tînăr care are două căi de a-și rezolva problemele: consiliere și/sau biserică. Recunosc și apreciez că varianta consilierii măcar e menționată, dar pentru că filmul e biased omul nostru alege – destul de inexplicabil în interiorul poveștii – varianta a doua și devine un soi de Jesus freak. În noul club social i se oferă cîteva lecții de viață dar și rezolvarea unor dead-end-uri apărute pe parcurs.

Ceea ce m-a făcut să apreciez filmul drept „acceptabil” e punerea pe tapet a găunoșeniei spirituale care îi caracterizează pe americani. Faptul că în interiorul acestei culturi cineva vorbește despre așa ceva folosindu-se de limbajul mainstream mi se pare o chestie ok. Dar că demersul se duce spre o zonă religioasă foarte light, nu mai e de bine: practic, în locul superficialității „laice” vii și pui ieftineli evanghelice. Nu, merci.

Asta nu înseamnă că varianta cu consiliatul era soluția optimă. Nu cred că soluția unei întregi națiuni e mersul la terapeut; deși multora poate le-ar prinde bine. Nu, problema vidului existențial își poate găsi o rezolvare macro căutînd ceea ce a cauzat tot acest haos. Iar printre factori se află și genul ăsta de soluții soft-religious gen Jesus-will-save-us-all-just-like-that. Iarăși, Jesus nu trebuie scos din ecuație ci tratat cu aceeași seriozitate cu care va trebui rezolvat și consumismul și manipularea media și lipsa culturii generale (am un feeling că lipsurile de genul ăsta se datorează unui complex numit „țara nr. 1  de pe planetă”).

Oricum, m-a pus pe gînduri filmul ăsta.

Linkuri: imdb