Posts Tagged ‘tanzania’

h1

Interviu cu Maria Șalaru (docuart.ro)

27 decembrie 2016

– Teza ta de licenţă e făcută în Tanzania, iar la master ai făcut o cercetare în Olanda despre un muzeu care are o “criză de identitate”. Acum ai ajuns la doctorat la Oxford cu o cercetare despre un bloc din Piatra Neamţ. Ce anume te interesează la acel bloc şi la comunitatea care locuieşte acolo?
– Punctul de pornire a fost izolarea termică a blocurilor, pentru că vedeam că se schimbă oraşul şi am devenit foarte curioasă. Pe asta am lucrat în primul an, încercând să-mi dau seama cum un program politic al Uniunii Europene, strategia 20-20-20, care are intenţii foarte bune, tradusă la nivel guvernamental printr-o legislaţie care apoi la nivel local trebuie administrată foarte bine ajunge efectiv la un proces bun de izolare. Cu un an înainte să încep eu cercetarea, cei de la UAR (Uniunea Arhitecţilor din România, n.r.) şi mulţi arhitecţi spuneau că izolarea poate să aibă consecinţe negative pe termen lung dacă, de exemplu, îţi imaginezi izolarea termică ca o pungă de plastic pe bloc, având în vedere că mai ales polistirenul, că material, nu lasă blocul sărespire. Toată umezeală se duce de la băi, de la bucătării, în profunzimea blocului şi creează probleme de sănătate prin mucegai şi apar multe posibile probleme şi am devenit interesată de relaţia între oameni şi clădire prin bloc şi ce poţi să spui despre oameni şi schimbările de după revoluţie prin prisma blocului.

Interviul integral poate fi citit AICI

Reclame
h1

Darwin’s Nightmare (Hubert Sauper, 2004)

5 august 2014

Documentarul multipremiat si nominalizat la Oscar, EFA ș.a. își asumă o poveste lesne de provocat empatie, cu ceva africani oarecum exploatați și ținuți în sărăcie de UE care le cumpără peștii uriași și mutanți din Lacul Victoria. Social și moral, sclav și angajat, evoluție și subzistență – cam astea sînt binomurile în jurul căruia se învîrte filmul.

Despre piloții ucraineni/ruși de avioane comerciale care vin în fiecare zi în Africa să încarce file de pește pe care apoi îl duc pînă în Europa și despre prostituatele cu care intră în contact nu e mare poveste. Nu are o culoare locală genul ăsta de socializare. E banală. Dar cînd intrăm în detalii și vedem satele de africani care nu mai sînt chiar aproape de lac și care se hrănesc cu resturile de la peștii cumpărați de UE sau cînd aflăm că de fapt avioanele vin în Africa încărcate cu arme pentru eternele războaie de guerillă din Angola ș.cl., brusc documentarul ridică miza.

Sigur, nu spune nimic nou. Despre rușii care profită de nevoia unor africani de a se instala vremelnic la conducerea unui stat/popor și despre sărăcia zonelor care se consideră că ar fi originea rasei umane știam, s-a mai discutat, am mai văzut filme. Aici însă demersul are mai degrabă o trimitere politică, la ceea ce înseamnă capitalismul transfrontalier, cu UE care vine în vizită și vede că în Africa totul e perfect, totul respectă standardele trasate. Dar nu-i interesează ce se creează în jur. Ce produce consumul industrial.

Cu aceste nuanțe social(iste), documentarul austriac încearcă să reîncălzească o supă care a fost deja atît de mainstream încît nu mai zice nimic.