Posts Tagged ‘scurtmetraj romanesc’

h1

Marea Aventură (Vali Hotea, 199?)

15 decembrie 2012
Reclame
h1

Sweet Dreams (Iosif Prodan, 2009)

19 aprilie 2010

In sfarsit, avem si Sweet Drems pe youtube, film care a incheiat activitatea Ratio Films in 2009, pe partea de fictiune. A avut vreo 3 proiectii in Iasi: 2 in Acaju si una la Mihai Ursachi.

Iata si echipa:

actori: Ioana Zamfir, Eliza Drob, Cornel Dumitriu

imagine: Tudor Platon

montaj: Marius Mitrofan si Iosif Prodan

muzica: Sammy Frunza

mixaj sunet: Marius Mitrofan

scenariu si regie: Iosif Prodan

h1

Interviu partea a III-a

9 martie 2010

Pentru cei care n-au reusit sa citeasca tot interviul, aveti partea I si partea a II-a

11. Ce mai mare realizare pe care ai avut-o in ceea ce priveste scurtmetrajul?

Ca orice regizor tanar, e premiul pe care poti sa il castigi la un festival. Asta s-a intamplat in octombrie. Am castigat un premiu la Festivalul IIFF ( Festivalul International de Film), la sectiunea Altfel, o sectiune pentru filme digitale, cum fac eu, pentru filmul “Instantaneu”. In competitie au fost profesori de la Arte ( Universitatea de Arte “George Enescu”), care au avut 3 scurtmetraje, si care au primit critici destul de slabe. “Instantaneu” a mai castigat un premiu, la Timisoara, in iulie, la un festival mai micut de arte vizuale, “ManyFest”.

12. Exista o idee de film care te macina si pe care ai vrea neaparat sa o transpui intr-un film?

Intotdeauna folosesc scenariile mele, ceea ce scriu,  ca pe un soi de defulare, de filmoterapie (rade). Problemele care ma macinau erau transpuse in scenarii. Asa incercam sa le rezolv, in film, facand filmul, lucrand cu idea respectiva.

13. Unde poate lumea sa-ti vada filmele, si sa stie despre tine mai multe?

Inca de la inceput, pentru a-mi motiva echipa cu care lucram, dupa ce terminam un film, faceam si o proiectie in oras. Am invitat oameni, cunostinte, am pus afise. In general, o data la cateva luni am o proiectie de film in Iasi, la festivalului la care sunt acceptate filmele.

14. Esti clasa a 12-a. Incotro te indrepti? Tot pe calea filmului?

De vreo 4 ani de zile, s-a nascut ideea asta de a face film, si de vreo 3, m- am gandit sa dau la Regie-Film, la Bucuresti, la UNATC (Universitatea Nationala de Arta Teatrala si cinematografie). Scopul meu, momentan, este sa ajung acolo, si sa fiu admis.

15. Ce proiect de scurtmetraj ai in plan actualmente?

Lucrez la un documentar, despre maternitatile din Iasi si conditiile de acolo. Sunt la a doua saptaman de filmare si deja incep sa aflu din ce in ce mai multe probleme pe care in mod normal nu le-as fi aflat de nicaieri. Sunt doua maternitati in Iasi, “Cuza Voda” si “Elena Doamna”. Am obtinut aprobare pentru filmare, dar conducerea e foarte “rece”, retinuta la Cuza Voda. Mereu cand trec pe acolo imi spun “sa-mi arati filmul inainte sa-l difuzezi”. La “Elena Doamna”, fiind un spital mai mic, oamenii sunt mult mai deschisi. Am observat ca toata reticenta personalului fata de cineva dinafara e data de comportamentul directorului. Iti arunca doua trei hartii cu statistici in fata si nu stiu cum sa scape mai repede de tine. Ideea mi-a venit de la un festival de film documentar care abordeaza aceasta tema- drepturile omului. Oriucm, mai am alte 2 proiecte in curs de dezvoltare, un documentar despre revolutia de la Iasi. Trebuia sa inceapa pe 14 decembrie, la Iasi, dar cei de la Securitate au aflat, si a inceput pe 17 decembrie la Timisoara. Al doilea, despre RAJAC. E vorba despre niste pierderi de bani, influente politice, dintr-un mediu destul de inchis. Fac cercetari si incerc sa vad ce pot afla. Daca va merge, atunci e bine. Daca nu, idei de documentar am destule.

Interviu realizat de Luciana Ungureanu

h1

Lumanarea…

17 ianuarie 2010

E un episod de care-mi aduc aminte cu drag si ma gandesc si-acuma cum de-oi fi avut atata curaj sa ma arunc la nici 17 ani in fata oamenilor cu melodrama mea, vanzandu-le rahat legat cu funda rosie si cu Radiohead in fundal si sa mai culeg si aplauze. Cum-necum, s-au strans vreo 25-30 de oameni, a fost prima premiera a mea si a lui Marius, am avut defectiuni tehnice,  zambete ironice, orgolii ranite, era cat pe ce sa-nceapa si-o cearta din care subsemnatul ar fi devenit penibil mai mult ca sigur si a starnit reactii de genu: „deci tipa era lesbi?” si „cum a putut iosif sa faca asa ceva?”.  Ca o ironie a soartei, asta ma intreb si eu acuma, la aproape un de-atunci, dar, cum sa zic, chiar e mai putin important cum am putut sa fac „chestia” aia, conteaza ca a fost si ca se intampla o data-n viata si ca, nu-i asa?, cat de rau sa fi fost tot zambesti cand iti aduce aminte de prima data, de debut. Va las si un link pentru posteritate 😛

Si cateva poze