Posts Tagged ‘recomandare’

h1

TAG – unde dai și unde crapă [cronică – filmsi.ro]

14 iulie 2018

TAG_06565.dng

Perfect timing pentru comedia asta, ușoară și radiantă că o adiere de vînt dintr-o seară de vară. Patru prieteni îl urmăresc pe un al cincilea ca să joace leapșa, un joc de copii pe care ei l-au dus in their forties. Aproape nimic nu anunță twist-ul trist din final, dar povestea curge destul de natural pînă atunci și se termină într-o notă cît se poate de agreabilă.

Cronica integrală poate fi citită pe FILMSI.RO

Reclame
h1

Renegații [cronică – altiasi.ro]

15 septembrie 2017

renegades-1170x658

Unul din primele lucruri care “suna” prost in acest film e chiar muzica. Extrem de fortata, monumentala intr-un scenariu care nu are nimic glorios sau iesit din comun, e intr-un perfect contratimp cu ce se intimpla pe ecran (singurul premiu pe care acest film l-ar putea lua vreodata e un Razzie pentru Original Score). De altfel, scenariul (al carui happy end e previzibil din prisma modului in care sint construite personajele si actiunile succesive – scapa din mina si din bataia pustii inamicului prin cele mai putin credibile cai, pluteste o stare generala de bonomie printre toti actantii aflati de partea binelui etc) nu e nici el printre plusurile filmului, dialogurile fiind scremute, atit in text cit si in interpretare, iar evolutia faptelor nu surprinde si nici nu ridica vreo problema existentiala sau de alt tip. E doar o succesiune de fapte, scrise by the book, cu plot-points si lipsit de tragism.

Cronica integrală poate fi citită AICI

h1

American Made [cronică, altiasi.ro]

31 august 2017

americanmade-tomcruise-pilot

Nu cred sa mai fi vazut recent un film atit de superficial in ceea ce priveste dezvoltarea personajului si a naratiunii in sine. Trama aduce cumva cu cea din The Wolf of Wall Street sau mai recentul Gold (din 2016, cu Matthew McConaughey), dar are si tropi ceva mai cunoscuti, precum serialul Narcos (Pablo Escobar apare ca personaj si aici, dar vorbeste foarte putin si pare sa fie o combinatie de sarac-cu-duhul si killer-de-temut). Altfel, American Made e o trimitere destul de simpla la “american dream”, acel context utopic in care oricine poate deveni cineva.

Cronica integrală a filmului American Made (Doug Liman, 2017) poate fi citită pe altiasi.ro

h1

Dunkirk: emotii in contra-timp [altiasi.ro]

27 august 2017

screen-shot-2017-03-29-at-7-06-42-pm

Poate ca e usor de observat si pentru un ochi mai putin antrenat cinematografic ca inamicul nu este portretizat/vizibil aproape deloc. “Aproape deloc” pentru ca vedem avioanele nemtesti care hartuiesc firavii soldati britanici, dar efectiv, fete umane alei inamicilor nu vedem. O singura imagine, in final, cand bravul pilot britanic care neutralizeaza dusmanul chiar si fara combustibil, din poigne, si ramane cumva captiv intr-o parte a plajei controlata de inamic, e luat prizonier de doi soldati germani, invaluiti in fum. Dar atat si nu prea se pune. Deci care sa fie ideea? De ce nu ii vedem pe inamici?

Cronica integrală poate fi citită pe ALTIASI

h1

Love the Coopers / Haos de Crăciun [cronică]

29 noiembrie 2015

LC-02147_V3_final

Desi vizitez mai rar cinemaul hoolywoodian, exista o anumita atractie a blockbuster-elor si a productiilor cu campanii de marketing scumpe. N-ai cum sa snobezi la nesfirsit filmele cu Batman cind sint facute de Christopher Nolan sau Star Wars-ul al carui pedigree e marcat de vremurile romantice ale New American Cinema. Asa si cu comediile gen Love the Coopers / Haos de Craciun al mai putin cunoscutului Jessie Nelson dar cu Diane Keaton in rol principal plus inca vreo cinci alte nume cunoscute in distributie.

Cronica integrală se poate citi AICI

h1

Dawn the Planet of the Apes (Matt Reeves, 2014)

20 iulie 2014

Nu sînt un fan al disaster movie-urilor și nici cu SF-urile nu mă prea împac, dar am fost curios să văd o fabulă despre ipoteticul viitor al rasei umane care nu va fi singura specie superioară de pe Pămînt. Ultima dată cînd am fost la un blockbuster am știut că mă duc să mă distrez, la Noah (Darren Aronofsky, 2014), dar acum mă așteptam să văd ceva inteligent construit.

Povestea mi-a adus aminte de 1984 al lui Orwell, nu m-a marcat în vreun fel și nici nu am întîlnit vreun moment de comic involuntar criminal. Narațiunea e corect construită, cu personaje antagoniste, cu un plot inteligibil și cu justificări clare ale deciziilor pe care le iau personajele.

Nașterea unei revoluții și eforturile care trebuiesc depuse pentru rezoluții de pace sînt mesajele cheie pe care filmul le transmite la modul semi-direct, chiar dacă e posibil să fie detalii care să se piardă printre disney-isme (Gorzo dixit) sau mitraliere și dinamite. Eu cu primele două am și rămas și chiar recomand filmul tocmai pentru chestiunile alea; deși-s povestite lowkey, e o introducere interesantă în noțiunile de bază ale democrației și societății umane (fie și cu maimuțe în loc de oameni).

Cît despre efecte și 3D, prefer imaginea luminoasă și clară a 2D-ului, dar e deja un conservatorism să mai ceri 2D de la un blockbuster.

h1

Left Behind III (Craig R. Baxley, 2005)

15 ianuarie 2014

Left Behind 3 sau cind Apocalipsa trece in planul secund

Cu toate ca intuisem corect intentia producatorilor inca din partea a doua de a glorifica arhetipurile culturii americane care apar in situatii de criza, nu ma asteptam ca in cea de-a treia parte parte povestea apocalipsei sa fie intr-atit de complet confiscata de persoana presedintelui american care trebuie sa salveze US de Anticristul ruso-ucrainean instalat la cirma UN.

Despre ridicolul identificarii UN ca o posibila rampa de lansare a figurii Anticristului am comentat anterior, insa constanta rizibila ramine, transferindu-se intr-un conflict politic inexistent (nu stim de ce) in primele doua parti, intre US-„centrul universului” si UN-„parte-a-centrului-universului-care-nu-e-pe-deplin-controlata-de-US-deci-șo-pe-ei”.

De ce apare tocmai in partea a III-a? Poate pentru ca Apocalipsa e deja o nebuloasa pentru asa-zisii teologi evanghelici care se afla-n treaba sa interpreteze literal metafore si parabole, iar o tusa politica adaugata conflagratiei chiar n-ar mai fi o problema. Totusi, nu ridic problema ca sa fac misto de sequel-ul asta inept, ci pentru ca observ citeva detalii care tradeaza un misunderstanding flagrant al Scripturii: figura salvatoare a presedintelui SUA se substituie aproape complet personajului Christic care ar trebui sa salveze Pamintul de Antichrist. Nu stiu daca sesizati impostura, dar din partea asta a lumii a treia, Presedintele US nu e totuna cu Mesia (cum probabil e pt americani).

Sigur ca o mare influenta asupra povestii o are si preluarea francizei de catre Sony si diluarea publicului tinta, de la evanghelici care voiau sa vada ecranizari dupa povesti cu monstri din Apocalipsa, la o gasca de americani cu un apetit crescut pentru dezastru ca entertainment (a propos de filmele din ce in ce mai multe cu sfirsitul lumii). Pe de alta parte, tocmai diluarea asta la nivel de story si de public tinta, era un final previzibil: prea era ridicol tot demersul incit sa nu se ajunga la asa ceva.

Paradoxal, insa, in termini de productie partea a treia e mai putin jenanta si fara comic involuntar cvasi-permanent, dar asta il face si oarecum neinteresant pentru a fi consumat cu pop-corn. Practic, dintr-o comedie sincera in intentiile ei de a spune Adevarul devine un rigid film de actiune cu eroi si plot arhi-cunoscute.

Link-uri: imdb, Left Behind I, Left Behind II