Posts Tagged ‘Outside’

h1

Cele mai bune documentare RO din 2015

11 ianuarie 2016

  1. Aliyah DaDa (Oana Giurgiu)

De departe documentarul care mi-a plăcut cel mai mult în 2015. A fost lansat în oct 2014 la Astra, dar conform declarațiilor regizoarei Oana Giurgiu (aflată la debut), versiunea finală prezentată în cinema-uri și festivaluri în 2015 a suferit modificări. Spre deosebire de multe documentare românești văzute în ultimii ani care urmăreau povești de viață excepționale cu personajele aferente, Aliyah DaDa e genul de documentar cu care cei mai mulți dintre noi sîntem obișnuiți de la TV. Multă informație, istorie, date și momente memorabile din ultimul secol și jumătate – toate spuse într-o estetică care trimite către dadaismul lui Tzara și al prietenilor lui. E cam lung să fie dat pe TV, dar e un Document.

2. Roboțelul de Aur (Mihai Dragolea şi Radu Mocanu)

Chiar dacă n-a prea circulat prin festivaluri – a avut doar 2 proiecții la DocuArt unde a fost filmul de deschidere și a primit Marele Premiu + London East End – e de ne-ratat pe unde va mai rula. Povestea Steluței Duță e dură precum documentarele făcute de străini în Bucureștii anilor ’90 (cu homeleși, copii ai străzii, heroinomani etc.); nu insistă pe „povestea de succes” a sportivei (chiar ironizează gros o emisiune TV unde se încearcă acest lucru), ci o lasă să se desfășoare în franchețea și umorul involuntar specifice acestui personaj. Povestea ei merita un film datorită parcursului neașteptat pe care-l ia viața ei, adică exact ce ziceam că am tot văzut în ultimii ani, dar e printre documentarele care va rămîne în mod cert în istoria măcar recentă a cinema-ului românesc.

3. Outside (Andrei Schwartz)

L-am văzut în primăvară la One World unde n-a cîștigat premiul Juriului format din liceeni (poate pentru că povestea și personajul nu trimit către o astfel de categorie de vîrstă). Filmul e mai aproape de o narațiune tipică unui film de ficțiune, cu un punct culminant răvășitor, care-ți pune la-ndoială orice convenție sau construct mental de care ai fost capabil pînă atunci. Andrei Schwartz a mai fost premiat la Astra și la DocuArt (absolut întîmplător am avut aceleași preferințe anul acesta ca juriul de la evenimentul bucureștean) și e printre regizorii de documentare de după 90 cu o filmografie care ar trebui exploatată mai intens.

Reclame