Posts Tagged ‘one world’

h1

Cele mai bune documentare RO din 2015

11 ianuarie 2016

  1. Aliyah DaDa (Oana Giurgiu)

De departe documentarul care mi-a plăcut cel mai mult în 2015. A fost lansat în oct 2014 la Astra, dar conform declarațiilor regizoarei Oana Giurgiu (aflată la debut), versiunea finală prezentată în cinema-uri și festivaluri în 2015 a suferit modificări. Spre deosebire de multe documentare românești văzute în ultimii ani care urmăreau povești de viață excepționale cu personajele aferente, Aliyah DaDa e genul de documentar cu care cei mai mulți dintre noi sîntem obișnuiți de la TV. Multă informație, istorie, date și momente memorabile din ultimul secol și jumătate – toate spuse într-o estetică care trimite către dadaismul lui Tzara și al prietenilor lui. E cam lung să fie dat pe TV, dar e un Document.

2. Roboțelul de Aur (Mihai Dragolea şi Radu Mocanu)

Chiar dacă n-a prea circulat prin festivaluri – a avut doar 2 proiecții la DocuArt unde a fost filmul de deschidere și a primit Marele Premiu + London East End – e de ne-ratat pe unde va mai rula. Povestea Steluței Duță e dură precum documentarele făcute de străini în Bucureștii anilor ’90 (cu homeleși, copii ai străzii, heroinomani etc.); nu insistă pe „povestea de succes” a sportivei (chiar ironizează gros o emisiune TV unde se încearcă acest lucru), ci o lasă să se desfășoare în franchețea și umorul involuntar specifice acestui personaj. Povestea ei merita un film datorită parcursului neașteptat pe care-l ia viața ei, adică exact ce ziceam că am tot văzut în ultimii ani, dar e printre documentarele care va rămîne în mod cert în istoria măcar recentă a cinema-ului românesc.

3. Outside (Andrei Schwartz)

L-am văzut în primăvară la One World unde n-a cîștigat premiul Juriului format din liceeni (poate pentru că povestea și personajul nu trimit către o astfel de categorie de vîrstă). Filmul e mai aproape de o narațiune tipică unui film de ficțiune, cu un punct culminant răvășitor, care-ți pune la-ndoială orice convenție sau construct mental de care ai fost capabil pînă atunci. Andrei Schwartz a mai fost premiat la Astra și la DocuArt (absolut întîmplător am avut aceleași preferințe anul acesta ca juriul de la evenimentul bucureștean) și e printre regizorii de documentare de după 90 cu o filmografie care ar trebui exploatată mai intens.

Reclame
h1

Valea lui Jato via One World

18 aprilie 2014

Filmul din deschidere a fost italianul Valea lui Jato (C. Monzani & S. V. Borrego, 2012), un documentar deloc activist, desi protagonistul e un jurnalist cit se poate de implicat in „viata cetatii” in care traieste si pe care o iubeste la scena deschisa. Pino Maniaci e un auto-proclamat jurnalist local din Sicilia, o zona plina cu mafioti la propriu, nu doar in prejudecata. Are o televiziune in propriul apartament, TeleJato (care a fost si subiectul unui reportaj BBC), unde este prezentator de stiri, e si reporter si, cel mai important, tot orasul il iubeste. Mai putin, fireste, mafiotii pe care ii deconspira si care, dupa ce-l bat bine de citeva ori, ii mai incendiaza si masina. Dar asta nu-l opreste.

Articolul complet se poate citi pe altiasi.ro

h1

Interviu cu Claudiu Mitcu

31 martie 2014

 

La discuția de după proiecția celor 20 minute din film, majoritatea întrebărilor au fost despre subiect în sine și mai puțin despre film. Te așteptai la o astfel de reacție a publicului?

Mă bucur că s-a-ntîmplat așa! Mi se pare firesc, pentru că subiectul în sine e atît de serios încît n-ai cum să vorbești despre niște artificii artistice. Subiectul e atît de dur și de „pe bune” încît nu poți să vii cu „apusuri de soare”… Și, pe de altă parte, nici nu e genul meu, sînt destul de direct și încerc să nu vin cu metafore, mai ales la genul ăsta de film.

Interviul complet se poate citi pe filmreporter.ro