Despre ratiune si fictiune

A propos de un post mai vechi: Yes we can!

Ma gandeam recent ca intre paradis si viata noastra n-ar trebui sa fie o diferenta favorabila paradisului. In paradis era bine. Hmmm, cam fals. Pai, daca era bine trebuia sa fie si rau. Ori rau n-avea cum sa fie. Deci, in paradis nu era bine. Era altceva. Orice altceva, dar nu bine. Si daca nu era nici rau nici bine, inseamna ca era cam monoton. Si Dumnezeu cand ne-a dat afara din paradis, de fapt ne-a facut un dar. Ne-a lasat sa traim. Sa ne bucuram si sa plangem, sa iubim si sa uitam, sa cautam fericirea si s-o gasim, dar foarte putin si tot asa pana ne plictisim. Ne-a lasat pana si posibilitatea de a ne sinucide. Din plictiseala ori fericire ori dragoste…  Si ne-a lasat cu convingerea ca ne putem depasi pe noi insine; putem fi mai buni si mai destepti si mai uimitor de inteligenti decat anul trecut si mai ceva ca acum 2 ani.  Si asta zic eu ca e bine. Dar, nu-i asa? Se putea si mai bine…

Si daca tot incepem cu inceputul, sa ajungem si la Medisin. A fost 22 ianuarie 2010. A fost prima proiectie Ratio Films pe 2010. A 3-a premiera si cel mai mare succes. 80 de oameni. Discutii, aplauze, felicitari. +presa. si alta presa.