Posts Tagged ‘jpro’

h1

Cel mai bun lungmetraj de la Anim’est 2013

11 ianuarie 2014

Fara sa fiu impresionat de realizare sau de morala destul de evident plasata de autor, povestea filmului Le jour des corneilles (Jean-Christophe Dessaint, 2012) are capacitatea de a emotiona in mod sincer desi se adreseaza, totusi, asa cum a marturisit oarecum intimidat de prezenta majoritara a adultilor la proiectie, unui public foarte tinar. Fara ca acesta sa fie un minus, juriul festivalului a considerat ca filmul merita trofeul Anim’est pentru cel mai bun lungmetraj.

Articolul complet se poate citi pe altiasi.ro

Reclame
h1

nice one

21 august 2012

Eu respect Legile, pe care le şi cunosc, spre deosebire de puştii (n.r. – cu referire la Ponta şi Antonescu) care mă critică la televiziuni. Eu sunt magistrat, NU politician, ca să execut ordinele partidului. Şi NU permit nici unui puşti, care n-a dat un examen corect în viaţa lui, să mă critice!

Aspazia Cojocaru, judecător CCR

h1

Interviu partea a II-a

19 februarie 2010

Continui cu partea a II-a a interviului si cu introducerea:

In incinta cafenelei Acaju, intr-o atmosfera boema, cu betisoare parfumate si pisici tolanite pe divan, este pregatit  echipamentul tehnic pentru a putea fi urmarite proiectiile lui Iosif. Peretele rosu, pe care este pictata  o femeie savurandu-si cafeaua, va gazdui 6 filmulete, munca tanarului regizor de doar 17 ani. Minutios, isi aseaza proiectorul cu grija pe un scaun, in timp ce verifica din laptop daca scurtmetrajele sunt pregatite. Iosif Prodan este elev in clasa a 12-a, la liceul “Garabet Ibrailenu” din Iasi. Primul scurtmetraj l-a realizat cand abia implinise 17 ani. Primul premiu important pentru munca lui l-a castigat in aceasta toamna, la IFF. Pentru viitorul sau, si-a pregatit o proiectie in care el va face Regie-Film la Bucuresti din toamna anului urmator. Insa pana atunci, prefera sa le serveasca tinerilor ieseni o portie din scurtmetrajele sale.

6.Ai regrete in ceea ce priveste produsul final?

Da, iti inchipui! In orice moment al realizarii unui film, te gandesti ca poate scenariul acela ar fi trebuit scris un pic mai bine. Mereu retusez. Orice scenariu de-al meu este modificat pe parcurs de foarte multe ori. Si asta din diverse motive. Actorii nu pot sa joace ceea ce am scris eu, ori e ceva prea dificil de facut. Si tot timpul suprim, schimb, tai.

7. Deci faci compromisuri?

Fac compromisuri, pentru ca, din nou, nu-mi permit financiar. Daca ar fi dupa mine, da, as mai merge o data la fimari. Dar actorii fac acest lucru din placere, din pasiune…Nu am contract cu ei ca sa le spun “n-a iesit bine asta, mai facem  o data!”. Trebuie sa ma concentrez sa-mi iasa bine din prima. Si atunci esti tot timpul constrans de timp- cineva trebuie sa plece, altcineva nu mai poate, e… greu(rade).

8. Ai un regizor preferat?

Sunt foarte multi. Am un model, Tarkovski, desi filmele mele nu prea au legatura cu tematica abordata de el. Ca si tehnica, Tarkovski, Linch, Bergman, Van Sant si regizori italieni, Antonioni, De Sica. Aaa, si romani, desigur! Mungiu, Porumboiu etc.

9. Crezi ca imaginea poate sa schimbe mentalitati?

Mentalitati? E greu de spus. Dar se intampla. E mult mai puternica impresia pe care ti-o lasa o fotografie, de exemplu. Acolo e doar un cadru fix, imortalizat. Fotografia cu un copil african, care are in spate un vulture, a castigat premiul Pulitzer, a fost facuta in timpul unui razboi civil. Fotograful a ramas atat de marcat de soarta copilului, care era pur si simplu neajutorat, subnutrit, si cu vulturul care sta in spatele lui, gata-gata sa-l manance, incat s-a sinucis. In materie de film, poti schimba mentalitati, dar e vorba despre capodopere. Sunt acele filme care efectiv te marcheaza. Ceea ce face eu e mai mult un soi de exercitiu vizual. Oricum, intotdeauna viata bate filmul.

10. Care este feedebackul pe care il primesti din partea celor care iti vad filmele?

La prima premiera, pe 25 februarie 2009, in Cafeneaua Avantgarde, reactiile au fost impartite. Unora le-a placut foarte mult, altii au zis ca nu. Dar raman la parerea ca e bine sa ai  critici de toate culorile.

Urmeaza si ultima parte a interviului, in caz ca nu v-ati plictisit deja.

h1

Despre ratiune si fictiune

27 ianuarie 2010

A propos de un post mai vechi: Yes we can!

Ma gandeam recent ca intre paradis si viata noastra n-ar trebui sa fie o diferenta favorabila paradisului. In paradis era bine. Hmmm, cam fals. Pai, daca era bine trebuia sa fie si rau. Ori rau n-avea cum sa fie. Deci, in paradis nu era bine. Era altceva. Orice altceva, dar nu bine. Si daca nu era nici rau nici bine, inseamna ca era cam monoton. Si Dumnezeu cand ne-a dat afara din paradis, de fapt ne-a facut un dar. Ne-a lasat sa traim. Sa ne bucuram si sa plangem, sa iubim si sa uitam, sa cautam fericirea si s-o gasim, dar foarte putin si tot asa pana ne plictisim. Ne-a lasat pana si posibilitatea de a ne sinucide. Din plictiseala ori fericire ori dragoste…  Si ne-a lasat cu convingerea ca ne putem depasi pe noi insine; putem fi mai buni si mai destepti si mai uimitor de inteligenti decat anul trecut si mai ceva ca acum 2 ani.  Si asta zic eu ca e bine. Dar, nu-i asa? Se putea si mai bine…

Si daca tot incepem cu inceputul, sa ajungem si la Medisin. A fost 22 ianuarie 2010. A fost prima proiectie Ratio Films pe 2010. A 3-a premiera si cel mai mare succes. 80 de oameni. Discutii, aplauze, felicitari. +presa. si alta presa.