Posts Tagged ‘interviu iosif prodan’

h1

Interviu Ratio Films

13 iulie 2012

Tot prin octombrie 2011, înainte de premiera de la Ateneu. Întrebările îi aparțin Evelinei Cracană, din partea altiasi.ro. Puteți citi interviul transcris aici

Reclame
h1

Interviu partea a III-a

9 martie 2010

Pentru cei care n-au reusit sa citeasca tot interviul, aveti partea I si partea a II-a

11. Ce mai mare realizare pe care ai avut-o in ceea ce priveste scurtmetrajul?

Ca orice regizor tanar, e premiul pe care poti sa il castigi la un festival. Asta s-a intamplat in octombrie. Am castigat un premiu la Festivalul IIFF ( Festivalul International de Film), la sectiunea Altfel, o sectiune pentru filme digitale, cum fac eu, pentru filmul “Instantaneu”. In competitie au fost profesori de la Arte ( Universitatea de Arte “George Enescu”), care au avut 3 scurtmetraje, si care au primit critici destul de slabe. “Instantaneu” a mai castigat un premiu, la Timisoara, in iulie, la un festival mai micut de arte vizuale, “ManyFest”.

12. Exista o idee de film care te macina si pe care ai vrea neaparat sa o transpui intr-un film?

Intotdeauna folosesc scenariile mele, ceea ce scriu,  ca pe un soi de defulare, de filmoterapie (rade). Problemele care ma macinau erau transpuse in scenarii. Asa incercam sa le rezolv, in film, facand filmul, lucrand cu idea respectiva.

13. Unde poate lumea sa-ti vada filmele, si sa stie despre tine mai multe?

Inca de la inceput, pentru a-mi motiva echipa cu care lucram, dupa ce terminam un film, faceam si o proiectie in oras. Am invitat oameni, cunostinte, am pus afise. In general, o data la cateva luni am o proiectie de film in Iasi, la festivalului la care sunt acceptate filmele.

14. Esti clasa a 12-a. Incotro te indrepti? Tot pe calea filmului?

De vreo 4 ani de zile, s-a nascut ideea asta de a face film, si de vreo 3, m- am gandit sa dau la Regie-Film, la Bucuresti, la UNATC (Universitatea Nationala de Arta Teatrala si cinematografie). Scopul meu, momentan, este sa ajung acolo, si sa fiu admis.

15. Ce proiect de scurtmetraj ai in plan actualmente?

Lucrez la un documentar, despre maternitatile din Iasi si conditiile de acolo. Sunt la a doua saptaman de filmare si deja incep sa aflu din ce in ce mai multe probleme pe care in mod normal nu le-as fi aflat de nicaieri. Sunt doua maternitati in Iasi, “Cuza Voda” si “Elena Doamna”. Am obtinut aprobare pentru filmare, dar conducerea e foarte “rece”, retinuta la Cuza Voda. Mereu cand trec pe acolo imi spun “sa-mi arati filmul inainte sa-l difuzezi”. La “Elena Doamna”, fiind un spital mai mic, oamenii sunt mult mai deschisi. Am observat ca toata reticenta personalului fata de cineva dinafara e data de comportamentul directorului. Iti arunca doua trei hartii cu statistici in fata si nu stiu cum sa scape mai repede de tine. Ideea mi-a venit de la un festival de film documentar care abordeaza aceasta tema- drepturile omului. Oriucm, mai am alte 2 proiecte in curs de dezvoltare, un documentar despre revolutia de la Iasi. Trebuia sa inceapa pe 14 decembrie, la Iasi, dar cei de la Securitate au aflat, si a inceput pe 17 decembrie la Timisoara. Al doilea, despre RAJAC. E vorba despre niste pierderi de bani, influente politice, dintr-un mediu destul de inchis. Fac cercetari si incerc sa vad ce pot afla. Daca va merge, atunci e bine. Daca nu, idei de documentar am destule.

Interviu realizat de Luciana Ungureanu

h1

Interviu partea a II-a

19 februarie 2010

Continui cu partea a II-a a interviului si cu introducerea:

In incinta cafenelei Acaju, intr-o atmosfera boema, cu betisoare parfumate si pisici tolanite pe divan, este pregatit  echipamentul tehnic pentru a putea fi urmarite proiectiile lui Iosif. Peretele rosu, pe care este pictata  o femeie savurandu-si cafeaua, va gazdui 6 filmulete, munca tanarului regizor de doar 17 ani. Minutios, isi aseaza proiectorul cu grija pe un scaun, in timp ce verifica din laptop daca scurtmetrajele sunt pregatite. Iosif Prodan este elev in clasa a 12-a, la liceul “Garabet Ibrailenu” din Iasi. Primul scurtmetraj l-a realizat cand abia implinise 17 ani. Primul premiu important pentru munca lui l-a castigat in aceasta toamna, la IFF. Pentru viitorul sau, si-a pregatit o proiectie in care el va face Regie-Film la Bucuresti din toamna anului urmator. Insa pana atunci, prefera sa le serveasca tinerilor ieseni o portie din scurtmetrajele sale.

6.Ai regrete in ceea ce priveste produsul final?

Da, iti inchipui! In orice moment al realizarii unui film, te gandesti ca poate scenariul acela ar fi trebuit scris un pic mai bine. Mereu retusez. Orice scenariu de-al meu este modificat pe parcurs de foarte multe ori. Si asta din diverse motive. Actorii nu pot sa joace ceea ce am scris eu, ori e ceva prea dificil de facut. Si tot timpul suprim, schimb, tai.

7. Deci faci compromisuri?

Fac compromisuri, pentru ca, din nou, nu-mi permit financiar. Daca ar fi dupa mine, da, as mai merge o data la fimari. Dar actorii fac acest lucru din placere, din pasiune…Nu am contract cu ei ca sa le spun “n-a iesit bine asta, mai facem  o data!”. Trebuie sa ma concentrez sa-mi iasa bine din prima. Si atunci esti tot timpul constrans de timp- cineva trebuie sa plece, altcineva nu mai poate, e… greu(rade).

8. Ai un regizor preferat?

Sunt foarte multi. Am un model, Tarkovski, desi filmele mele nu prea au legatura cu tematica abordata de el. Ca si tehnica, Tarkovski, Linch, Bergman, Van Sant si regizori italieni, Antonioni, De Sica. Aaa, si romani, desigur! Mungiu, Porumboiu etc.

9. Crezi ca imaginea poate sa schimbe mentalitati?

Mentalitati? E greu de spus. Dar se intampla. E mult mai puternica impresia pe care ti-o lasa o fotografie, de exemplu. Acolo e doar un cadru fix, imortalizat. Fotografia cu un copil african, care are in spate un vulture, a castigat premiul Pulitzer, a fost facuta in timpul unui razboi civil. Fotograful a ramas atat de marcat de soarta copilului, care era pur si simplu neajutorat, subnutrit, si cu vulturul care sta in spatele lui, gata-gata sa-l manance, incat s-a sinucis. In materie de film, poti schimba mentalitati, dar e vorba despre capodopere. Sunt acele filme care efectiv te marcheaza. Ceea ce face eu e mai mult un soi de exercitiu vizual. Oricum, intotdeauna viata bate filmul.

10. Care este feedebackul pe care il primesti din partea celor care iti vad filmele?

La prima premiera, pe 25 februarie 2009, in Cafeneaua Avantgarde, reactiile au fost impartite. Unora le-a placut foarte mult, altii au zis ca nu. Dar raman la parerea ca e bine sa ai  critici de toate culorile.

Urmeaza si ultima parte a interviului, in caz ca nu v-ati plictisit deja.

h1

Din prea mult narcisism

6 februarie 2010

Si pentru ca blogul asta continua sa-mi hraneasca mandria de sine, va prezint un interviu pe care l-am acordat prin decembrie 2009, inainte de o proiectie. Interviul a aparut si pe siteul Cuza, sub forma de reportaj.

1.De unde a inceput pasiunea pentru scurtmetraj?

Am inceput sa vad filme, a inceput ca o pasiune de cinefil. In paralel jucam in tot felul de piese pe la scoala, si visam ca o sa ajung actor, pana cand mi-am dat seama ca e mai profitabil sa fiu regizor. Ca actor, depinzi mereu de cineva pentru rol, pe cand ca regizor tu esti cel care ia initiative, si cumva era mai aproape de sufletul meu. Am inceput sa scriu texte care deveneau apoi scenario. Stiu ca primul meu scenariu a fost pentru un film de lungmetraj. Am stat vreo 3-4 luni si am lucrat la el, doar asta faceam, lucram la scenariu. Dupa aia am inceput sa scriu scenarii mai scurte. Am pornit cu idea asta: scriu scenarii mai scurte, pe care sa le pot face. Cumva, ma limitam. Preferam sa scriu ceva mai simplu, mai banal, dar pe care sa-l pot face efectiv, fara sa am frustrarea aia ca nu il pot duce pana la capat, nu am bani, nu am oameni.

2.Cand ai realizat primul film de scurtmetraj?

Iarna trecuta. Abia facusem 17 ani. Scenariul l-am scris la 16 ani. Era un scurtmetraj destul de lung, de aproape 30 de minute. Era foarte banal, pur si simplu o discutie intre doua persoane. Vizual vorbind, a iesit bine, era “lucrat”. Pana acum am facut 10 scurtmetraje, am inceput sa lucrez pentru primul documentar, am alte doua in plan. Termin un film, ma apuc de altul, merg si in paralel(rade).

3.Cine e in spatele scurtmetrajelor tale?

Ca regizor, eu sunt cel care vine cu ideile, cu scenariul. Mai colaborez cu un prieten, Marius Mitrofan care ma ajuta la ceea ce inseamna filmare, post-productie.

4.Ce tematici esti tentat sa abordezi pentru filmele tale?

Tematicile sunt usor adolescentine. Pe langa faptul ca sunt usor de facut, pentru ca filmez cu prietenii, colegii mei, suntem de-o varsta, mi-e si usor sa-i abordez si sa lucrez cu ei. Totul este si mai personal, inteleg mai bine anumite aspecte, este si varsta mea acum…Bine, peste 10 ani cand o sa ma uit la filmele mele de acum o sa mi se para niste prostii teribile, dar acesta a  fost inceputul. Tematicile in sine se leaga de relatiile sociale.

5.Cele mai mari obstacole de care te-ai lovit pana acum?

In general, nu prea ma gandesc la obstacole. Dar cele mai multe probleme sunt cele tehnice. Acum filmez cu o camera micuta, de familie, din aia cu care filmeaza americanii ziua copiilor lor de nastere. Ma intereseaza mai mult calitatea filmului din punct de vedere artistic, si nu neaparat tehnic. Cea mai mare problema pe care o intampin este la filmari si la post-productie. Adica e ok, am actorii, sunt acolo, camera merge, dar prima problema care apare este sunetul. In momentul in care am replici, imi trebuie un microfon, o statie in paralel. Nu poti inregistra doar cu sunetul pe care ti-l ofera camera. Apoi, la post-productie. Materialul brut trebuie trecut prin anumite etape, iar la final, automat calitatea vizuala scade foarte mult fata de original. Desigur, o alta problema este cea legata de partea financiara. Daca as avea suficienti bani, as putea sa imi permit o camera buna. Pana atunci, nu ma dau cu capul de pereti, merg mai departe, cu ceea ce am, si incerc sa ma maturizez din punct de vedere artistic asa cum pot.

Asta a fost prima parte a interviului; vor urma si celelalte doua parti…