Posts Tagged ‘interview’

h1

Interviu cu realizatorii documentarului „Wild Berries” [docuart]

2 Septembrie 2017

7c1fab60fe0da8653b0a71b4dd9bc3b9_xl

Hedda Bednarszky: A treia casă mai mult improvizată de la marginea satului ne-a stârnit curiozitatea prin spațiul cu adevărat cinematic pe care îl construia. Inițial am intrat în discuție cu tatăl băiatului care insista pe conflictul său cu cei doi ciobani din sat în speranța că noi am putea să-i facem dreptate. În tot acest spectacol gratuit și-a făcut apariția Cristi, un băiețel aparent timid care se ascundea în umbra tatălui. De fiecare dată când îi adresam o întrebare ne ignora. Cu toate acestea era foarte receptiv la orice mișcare a noastră și ne analiza cu o seninătate și curiozitate aparte. Ne-a fost clar de la început că prezența tatălui îl inhibă așa că am hotărât să revenim la locație în absența părinților. A doua întâlnire ne-a confirmat intuiția legată de acest subiect și am hotărât să ne concentrăm exclusiv pe povestea băiatului.

Interviul integral cu cei trei autori ai filmului cîștigător la Aristoteles poate fi citit pe docuart

Anunțuri
h1

Interviu cu Cristina Haneș [docuart]

22 August 2017

cristina_hanes

– Despre ce e documentarul “António e Catarina”?
– Filmul “António e Catarina” recreează o relație care e trăită în fața aparatului de filmat pe parcursul a trei ani. Sub numele de António și Catarina, un bărbat de 70 de ani – Augusto și Cristina – regizoarea în vârstă de 25 de ani, se întâlnesc periodic în camera lui din Lisabona, care devine mizanscena filmului. Faptul că nu se cunosc, că au istorii personale și culturale diferite și diferența de vârstă de 45 de ani dintre ei, creează un teren fertil pentru o exploarare filmică a legăturilor umane și a raporturilor fragile care se creează în timp.

Continuarea interviului și un trailer în exclusivitate pe site-ul DOCUART

h1

Interviu cu Pavel Cuzuioc [docuart.ro]

29 Iunie 2017

pavel-cuzuioc-coperta-1

Fiind în Austria, mi-am dat seama că vienezii socializează fără să între în contact verbal. Ei merg la cafea dimineaţa singuri, nu vor să se întâlnească cu altcineva, doar să-şi bea cafeaua & să citească ziarul şi au nevoie de mediul ăsta. M-a interesat să aflu de ce oamenii, aşa cum e Zwanziger, austriacul din Secondo Me, e tipajul (n.r. tipologia) ăla care vrea să socializeze, vrea să fie aproape de oameni, dar nu poate. E un complex sau o particularitate, dacă vrei, a naturii lui.

Interviul integral poate fi citit pe DOCUART

h1

Interviu cu Alexandru Solomon [docuart.ro]

23 Iunie 2017

alexandru-solomon

Mă interesau poveşti despre experimente medicale trăsnite de la începutul sec. XX când a fost un elan științifico-fantastic în toată lumea. Am aflat dintr-o carte a lui Lucian Boia de povestea unui doctor rus care lucra în Franţa şi care era prieten cu doctorul Ivanov care apare în film. Aşa am aflat de el şi de existenţa acestui Institut şi de povestea lui, institut care s-a creat în urma experimentelor lui Ivanov şi care mai există şi azi.

Interviul integral poate fi citit pe DOCUART

h1

Interviu cu Adrian Sitaru despre Fixeur [filmreporter.ro]

30 Ianuarie 2017

Și Adrian și Claudia Silișteanu au lucrat ca fixeuri. În cea mai mare măsură de la ei am înțeles ce presupune această meserie. Cinismul cred că există în orice meserie, cred că de aceea am și fost atras de subiect. Ba mai rău, cred că există o doză de cinism și în relația cu copiii noștri. Și asta, cred eu, din cauza societății concurențiale în care trăim, dar și a instinctului genetic de supraviețuire. Ne dorim copiilor noștri să fie cei mai buni, uneori îi forțăm să facă ceea ce nu-și doresc sau îi manipulăm prin „minciuni nevinovate”, cu cele mai bune intenții, iar asta poate fi considerată deja o formă de abuz emoțional. Unde sunt limitele este greu de spus, de aceea am făcut acest film, să lansăm o dezbatere măcar cu noi înșine.

Interviul integral poate fi citit pe filmreporter.ro

h1

Interviu cu Liviu Tipuriță (docuart.ro)

16 Decembrie 2016

Am făcut comparaţia asta la Q&A-ul de la Astra şi o menţin: dacă ar fi să găsesc echivalentul lui Salam în cinema, ar fi Tarantino. Și nu glumesc. Cei care-i ascultă muzica și știu ceva și despre cinema or să înţeleagă. Probabil pentru multă lume ce zic acum e o chestie exagerată, însă ca să înţelegi această comparație trebuie să înţelegi lumea asta, să ajungi să-i cunoşti muzica și s-o asculți foarte mult, s-o fi trăit şi să-l fi văzut. Tarantino a luat nişte lucruri pe care lumea le văzuse de sute de ori şi a făcut ceva, “altceva” cu ele. Le-a trecut prin filtrul lui şi le-a schimbat într-un fel. Asta face şi Salam în muzică într-un fel foarte inovativ, foarte fresh, foarte energizant. Îți provoacă foarte multă plăcere când vezi, când auzi chestia asta. Salam e un fel de Tarantino al muzicii ţigăneşti, iar pentru mine a fost o mare descoperire.

Interviul integral se poate citi AICI

h1

Interviu cu Nap Toader [filmreporter.ro]

17 August 2016

nap-toader

Am înțeles că procesul realizării acestui film a pornit de la un scenariu de tip „American B Movie” care devine un film realist.

Da, exact asta s-a întîmplat. Şi n-aveam de unde să plec în acest proces decît de la Moartea domnului Lăzărescu; dacă el nu există, nu puteai să faci o serie B americană? Ba da. Dar merită? A venit vremea sau nu? Pe de altă parte, e atît de neagră şi grea şi apăsătoare situaţia din sistemul nostru de sănătate încît să vii tu acuma cu o serie B americană, cu nişte ambulanțieri pe-acolo… Nu ştiu, n-am simţit că trebuie să fac chestia asta. Scenariştii (n.r. Alin Ludu Dumbravă şi Dan Stăiculescu) au suferit puţin, dar s-au împăcat cu ideea şi au adoptat schimbarea mea de perspectivă. Nu mai este serie B americană-omagiu, dar s-ar putea să fie nici-nici şi asta e şi mai rău. Există unii oameni care-l percep nici-nici, deşi eu am vrut să fie şi-şi.

Interviul integral poate fi citit AICI