Posts Tagged ‘independent’

h1

Interviu cu József László (docuart.ro)

26 decembrie 2016

Interviul poate fi și citit, AICI

Reclame
h1

Interviu cu Adrian Sitaru – Ilegitim [filmreporter.ro]

28 aprilie 2016

Adrian-Sitaru

Violul sau abuzul în urma căruia rezultă o sarcină nu are nicio legătură cu ce am vrut să prezentăm noi în film, adică o sarcină în urma unei povești de dragoste, totuși. Cei doi frați se iubeau. Apoi, eu personal spuneam nu că tratează ipocrizia unora sau altora, ci chiar a mea. Există un grad de ipocrizie în general în oameni, în toți, ca să supraviețuim, la asta mă raportam și am încercat să reflectez la propriile dileme ce uneori includ, cu siguranță, și ceea ce numim ipocrizie.

Interviul integral a fost publicat pe filmreporter.ro se poate citi AICI

h1

Marius Mitrofan – Happy în Voinești

28 noiembrie 2015

Marius Mitrofan, pe care-l stiti poate de cind cu Happy in Iasi, debuteaza ca regizor de documentar de lungmetraj cu Tătă lumea din comuna noastra. A durat doi ani de cind a inceput filmarile si pina cind o sa-l puteti vedea, mai exact asta se va intimpla vineri, de la ora 6 pm la Studioul Addarta din Baza 3. Intrarea e libera, in principal pentru ca filmul a fost facut fara bani si nici nu-si propune sa ajunga in vreun box-office. Pe scurt, Marius a mers in Voinesti, o comuna la 16 km de Iasi, unde peisagistul Vlad Rachieru a construit un parc. Modul in care voinestenii s-au raportat la acest element arhitectural urban e ceea ce Marius a urmarit, descoperind „lume cu totul diferita de orasul nostru„, nu chiar un alt Iasi, ci mai degraba „un fel de Nepal„. Aflati in INTERVIU de ce.

h1

Din prea mult narcisism

6 februarie 2010

Si pentru ca blogul asta continua sa-mi hraneasca mandria de sine, va prezint un interviu pe care l-am acordat prin decembrie 2009, inainte de o proiectie. Interviul a aparut si pe siteul Cuza, sub forma de reportaj.

1.De unde a inceput pasiunea pentru scurtmetraj?

Am inceput sa vad filme, a inceput ca o pasiune de cinefil. In paralel jucam in tot felul de piese pe la scoala, si visam ca o sa ajung actor, pana cand mi-am dat seama ca e mai profitabil sa fiu regizor. Ca actor, depinzi mereu de cineva pentru rol, pe cand ca regizor tu esti cel care ia initiative, si cumva era mai aproape de sufletul meu. Am inceput sa scriu texte care deveneau apoi scenario. Stiu ca primul meu scenariu a fost pentru un film de lungmetraj. Am stat vreo 3-4 luni si am lucrat la el, doar asta faceam, lucram la scenariu. Dupa aia am inceput sa scriu scenarii mai scurte. Am pornit cu idea asta: scriu scenarii mai scurte, pe care sa le pot face. Cumva, ma limitam. Preferam sa scriu ceva mai simplu, mai banal, dar pe care sa-l pot face efectiv, fara sa am frustrarea aia ca nu il pot duce pana la capat, nu am bani, nu am oameni.

2.Cand ai realizat primul film de scurtmetraj?

Iarna trecuta. Abia facusem 17 ani. Scenariul l-am scris la 16 ani. Era un scurtmetraj destul de lung, de aproape 30 de minute. Era foarte banal, pur si simplu o discutie intre doua persoane. Vizual vorbind, a iesit bine, era “lucrat”. Pana acum am facut 10 scurtmetraje, am inceput sa lucrez pentru primul documentar, am alte doua in plan. Termin un film, ma apuc de altul, merg si in paralel(rade).

3.Cine e in spatele scurtmetrajelor tale?

Ca regizor, eu sunt cel care vine cu ideile, cu scenariul. Mai colaborez cu un prieten, Marius Mitrofan care ma ajuta la ceea ce inseamna filmare, post-productie.

4.Ce tematici esti tentat sa abordezi pentru filmele tale?

Tematicile sunt usor adolescentine. Pe langa faptul ca sunt usor de facut, pentru ca filmez cu prietenii, colegii mei, suntem de-o varsta, mi-e si usor sa-i abordez si sa lucrez cu ei. Totul este si mai personal, inteleg mai bine anumite aspecte, este si varsta mea acum…Bine, peste 10 ani cand o sa ma uit la filmele mele de acum o sa mi se para niste prostii teribile, dar acesta a  fost inceputul. Tematicile in sine se leaga de relatiile sociale.

5.Cele mai mari obstacole de care te-ai lovit pana acum?

In general, nu prea ma gandesc la obstacole. Dar cele mai multe probleme sunt cele tehnice. Acum filmez cu o camera micuta, de familie, din aia cu care filmeaza americanii ziua copiilor lor de nastere. Ma intereseaza mai mult calitatea filmului din punct de vedere artistic, si nu neaparat tehnic. Cea mai mare problema pe care o intampin este la filmari si la post-productie. Adica e ok, am actorii, sunt acolo, camera merge, dar prima problema care apare este sunetul. In momentul in care am replici, imi trebuie un microfon, o statie in paralel. Nu poti inregistra doar cu sunetul pe care ti-l ofera camera. Apoi, la post-productie. Materialul brut trebuie trecut prin anumite etape, iar la final, automat calitatea vizuala scade foarte mult fata de original. Desigur, o alta problema este cea legata de partea financiara. Daca as avea suficienti bani, as putea sa imi permit o camera buna. Pana atunci, nu ma dau cu capul de pereti, merg mai departe, cu ceea ce am, si incerc sa ma maturizez din punct de vedere artistic asa cum pot.

Asta a fost prima parte a interviului; vor urma si celelalte doua parti…

h1

Despre ratiune si fictiune

27 ianuarie 2010

A propos de un post mai vechi: Yes we can!

Ma gandeam recent ca intre paradis si viata noastra n-ar trebui sa fie o diferenta favorabila paradisului. In paradis era bine. Hmmm, cam fals. Pai, daca era bine trebuia sa fie si rau. Ori rau n-avea cum sa fie. Deci, in paradis nu era bine. Era altceva. Orice altceva, dar nu bine. Si daca nu era nici rau nici bine, inseamna ca era cam monoton. Si Dumnezeu cand ne-a dat afara din paradis, de fapt ne-a facut un dar. Ne-a lasat sa traim. Sa ne bucuram si sa plangem, sa iubim si sa uitam, sa cautam fericirea si s-o gasim, dar foarte putin si tot asa pana ne plictisim. Ne-a lasat pana si posibilitatea de a ne sinucide. Din plictiseala ori fericire ori dragoste…  Si ne-a lasat cu convingerea ca ne putem depasi pe noi insine; putem fi mai buni si mai destepti si mai uimitor de inteligenti decat anul trecut si mai ceva ca acum 2 ani.  Si asta zic eu ca e bine. Dar, nu-i asa? Se putea si mai bine…

Si daca tot incepem cu inceputul, sa ajungem si la Medisin. A fost 22 ianuarie 2010. A fost prima proiectie Ratio Films pe 2010. A 3-a premiera si cel mai mare succes. 80 de oameni. Discutii, aplauze, felicitari. +presa. si alta presa.