Posts Tagged ‘filme crestine proaste’

h1

To Save a Life (Brian Baugh, 2009)

6 august 2014

Deși e un film creștin acceptabil față de cele pe care le-am văzut în ultimul timp, n-am cum să nu remarc „mărci” ale culturii & artei americane: clișee la kil, povești superficiale cu oameni superficiali, băieți cool în liceu și băieți taciturni în liceu, gagici blonde care sînt în gașca celor din prima categorie, creștinii cu bisericuța lor, băiatul de pastor care e drogangiu, liceanul care joacă video acasă și apoi vine și-și folosește pistolul pe la școală, prietena Barbie a personajului principal (care e și el un Ken, dar mai urît), happy end-ul neverosimil etc.

The way i see it, filmul ăsta manipulează fără prea mare efort drama perpetuă (și deloc credibilă, de la un punct în colo) a unui tînăr care are două căi de a-și rezolva problemele: consiliere și/sau biserică. Recunosc și apreciez că varianta consilierii măcar e menționată, dar pentru că filmul e biased omul nostru alege – destul de inexplicabil în interiorul poveștii – varianta a doua și devine un soi de Jesus freak. În noul club social i se oferă cîteva lecții de viață dar și rezolvarea unor dead-end-uri apărute pe parcurs.

Ceea ce m-a făcut să apreciez filmul drept „acceptabil” e punerea pe tapet a găunoșeniei spirituale care îi caracterizează pe americani. Faptul că în interiorul acestei culturi cineva vorbește despre așa ceva folosindu-se de limbajul mainstream mi se pare o chestie ok. Dar că demersul se duce spre o zonă religioasă foarte light, nu mai e de bine: practic, în locul superficialității „laice” vii și pui ieftineli evanghelice. Nu, merci.

Asta nu înseamnă că varianta cu consiliatul era soluția optimă. Nu cred că soluția unei întregi națiuni e mersul la terapeut; deși multora poate le-ar prinde bine. Nu, problema vidului existențial își poate găsi o rezolvare macro căutînd ceea ce a cauzat tot acest haos. Iar printre factori se află și genul ăsta de soluții soft-religious gen Jesus-will-save-us-all-just-like-that. Iarăși, Jesus nu trebuie scos din ecuație ci tratat cu aceeași seriozitate cu care va trebui rezolvat și consumismul și manipularea media și lipsa culturii generale (am un feeling că lipsurile de genul ăsta se datorează unui complex numit „țara nr. 1  de pe planetă”).

Oricum, m-a pus pe gînduri filmul ăsta.

Linkuri: imdb

h1

The Climb (John Schmidt, 2002)

18 februarie 2013

Un film cu un buget de 2 milioane jumate de coco, reușește să fie atît de impersonal și să meargă pe un teren atît de bătătorit, încît chiar nu-și merită banii. Cică ar fi fost produs de o fundație a lui Billy Graham (care-și și promovează o cărticică, în film), dar asta e mai puțin important; zic asta pentru că unii s-au gîndit să contra-argumenteze că din moment ce știi cine a produs filmul, e inutil să-l mai ataci. Ori nu e adevărat. Tezismul e oricînd criticabil.

După un număr nu foarte mare de filme creștine văzute, am început deja să simt tendințele și temele. Aici, de exemplu, se încearcă rezolvarea într-o oră jumate și a problemei pocăinței necredincioșilor și a celei cu sexul pre-marital. Dar de unde pleacă filmul cu un soi de politically correctness totul devine ciudat pe măsură ce narațiunea se dezvoltă (avem 2 personaje principale: unul e alb, celălalt e negru), albul se sacrifică pentru ca negrul să fie salvat (eroism cu nuanțe istorice, patetic), iar negrul e părăsit de tată cînd era mic, iar acum își lasă prietena însărcinată (fix clișeele tipice cu cetățeni afro-americani). Eu să fi fost afro, înjuram filmul ăsta la maxim, pînă se lăsa Billy Graham de afaceri.

În ceea ce privește pocăința, scenariul e tardiv și manipulat atît de vizibil, încît nu poți nutri niciun atașament. E evident că se va întîmpla ceva nasol la un moment dat, e evident că tipul afro se va pocăi etc etc. Predictibil și neinteresant.

La capitolul relații sexuale nebinecuvîntate, filmul merge iarăși pe clișee: băiatul nepocăit doar se folosește de voi, fete tinere, credincioase, frumoase și destepte. Cînd e să-și asume responsabilități, gata, fuge. Bine că sînteți voi deștepți și-l votați pe George Bush.