Posts Tagged ‘filme crestine’

h1

The Climb (John Schmidt, 2002)

18 februarie 2013

Un film cu un buget de 2 milioane jumate de coco, reușește să fie atît de impersonal și să meargă pe un teren atît de bătătorit, încît chiar nu-și merită banii. Cică ar fi fost produs de o fundație a lui Billy Graham (care-și și promovează o cărticică, în film), dar asta e mai puțin important; zic asta pentru că unii s-au gîndit să contra-argumenteze că din moment ce știi cine a produs filmul, e inutil să-l mai ataci. Ori nu e adevărat. Tezismul e oricînd criticabil.

După un număr nu foarte mare de filme creștine văzute, am început deja să simt tendințele și temele. Aici, de exemplu, se încearcă rezolvarea într-o oră jumate și a problemei pocăinței necredincioșilor și a celei cu sexul pre-marital. Dar de unde pleacă filmul cu un soi de politically correctness totul devine ciudat pe măsură ce narațiunea se dezvoltă (avem 2 personaje principale: unul e alb, celălalt e negru), albul se sacrifică pentru ca negrul să fie salvat (eroism cu nuanțe istorice, patetic), iar negrul e părăsit de tată cînd era mic, iar acum își lasă prietena însărcinată (fix clișeele tipice cu cetățeni afro-americani). Eu să fi fost afro, înjuram filmul ăsta la maxim, pînă se lăsa Billy Graham de afaceri.

În ceea ce privește pocăința, scenariul e tardiv și manipulat atît de vizibil, încît nu poți nutri niciun atașament. E evident că se va întîmpla ceva nasol la un moment dat, e evident că tipul afro se va pocăi etc etc. Predictibil și neinteresant.

La capitolul relații sexuale nebinecuvîntate, filmul merge iarăși pe clișee: băiatul nepocăit doar se folosește de voi, fete tinere, credincioase, frumoase și destepte. Cînd e să-și asume responsabilități, gata, fuge. Bine că sînteți voi deștepți și-l votați pe George Bush.

Linkuri: imdb, torrent

Reclame
h1

Love comes softly (Michael Landon Jr., 2003)

11 februarie 2013

Inept și neverosimil. Un film la care m-am plictisit, la care n-am simțit nimic, pentru că totul e o făcătură. De la main plot, pînă la toate plot-points-urile secundare și terțiare, totul e ne-creditabil. Nici regia nu e mai inteligentă lucrînd pe încropeala de scenariu care a stat la baza acestui eșec și propunînd unor oameni inculți, fără gusturi, creduli și manipulabili, un șmen ieftin.

Înțeleg că unii văd lecții de viață din așa ceva, dar sînt lecții de viață ready-made, nesupuse niciunei ispite, niciunui test serios. E doar o făcătură; e absurd să iei ca exemplu așa ceva. Lame e mult spus pentru ce sînt în stare unii să înțeleagă prin artă. Nu ține nici măcar asta cu povestea de dragoste. Dacă vreți poveste de dragoste pe bune, duceți-vă la Amour, la Blue Valentine, nu vă pierdeți timpul cu așa ceva. Pentru că ăsta e exact brainwash-ul care i-a tîmpit pe americani (chestionați măcar, vă rog, prezența armelor în acest film absolut inocent…) și care le-a indus o versiune superficială a orice: sentimente, relații, free market, probleme de gen etc.

Ca să nu mai zic de pudicitatea absolut ridicolă în care este prezentată scena nașterii, din care nu vedem decît… nimic. N-am de gînd să continui cu celelalte filme din serie; l-am văzut pe ăsta pentru că vine 14 februarie și m-am gîndit că m-aș putea distra oleacă. Not even funny, though

Linkuri: imdb, torrent

h1

Fireproof (Alex Kendrick, 2008)

4 februarie 2013

Unul dintre cele mai retarde filme ever! Mda, un cuplu de oameni tineri, muncitori, care nu fac sex (dar ăsta e un amănunt ne-menționat în film, deși e super evident), el e amator de pornache, iar ea flirtează cu altul. Se ceartă (cea mai amuzantă – în mod involuntar – secvență din tot filmul) și vor să divorțeze. Asta pînă cînd tatăl lui, personajul credincios, îi dă un manual gen cum să-ți salvezi căsnicia în 40 de pași și îi spune că n-are nevoie de terapie ci de Hristos… In the face! După ce se chinuie omulețul nostru să facă tot ce trebuie, ajunge la un pas cînd trebuie să-i organizeze o cină romantică; ea refuză gestul și îi zice că nu-l iubește. Tipul se super-enervează, îl sună pe tăticu’ (căruia îi răspunde cu yes, sir!) și se descarcă: „cum poate iubi cineva atît de mult o persoană care nu-i răspunde înapoi?”. Cadru cu tăticul stînd sugestiv lîngă o cruce… „Bună întrebare, fiule…”. Gagiu’ se pocăiește și, evident, își salvează căsnicia. Dar tot nu face sex la sfîrșit.
Chiar am o problemă cu evanghelicii și pudicitatea lor idioată. Dacă nici măcar cînd faci un film despre problemele de cuplu nu vorbești despre sex, atunci cînd, frate? Sînteți atît de înguști încît nici n-aveți simțul umorului. Nici măcar nu știți să rîdeți cum trebuie. Îmi imaginez că și sexul e la fel de trist precum e arta pe care o produceți și pe care o apreciați. Jalnic.
Filmul e super clișeic, super ridicol, ieftin, manipulator, tezist, complet nerealist (în nicio secvență n-apare o ploaie, un cer înnorat, ceva să te mai scoată din psihoza toamnei eterne cu copaci și frunze multicolore). Dacă ăsta e genul de film pe care evanghelicii îl recomandă tinerilor, mai bine vă-mpușcați. Înveți mai multe despre viață dintr-un film porno decît din așa ceva.
Am văzut că receptarea a lovit bine în tîmpenia asta de film, deși de pe poziții anti-feministe/atee/wtv, poziții cu agendă în spate. Dar au deconspirat destul de bine un mesaj subliminal bestial: dacă ești o gagică pocăită căruia bărbatul nu-ți mai dă atenție așa cum visezi tu și vezi în filme proaste, îi poți băga oricum intriga cu divorțul, forțîndu-l să se gudure iarăși ca un cățeluș. Plus că s-ar putea să mai agăți ceva și totul ar fi pe deplin justificat – the ultimate divorcee fantasy. Well spotted!

Link-uri: imdb, torrent

h1

Belle and the Beast (Brian Brough, 2007)

24 decembrie 2012

Aceasta e prima postare dintr-o serie (foarte lungă, sper) dedicată filmelor creștine, destul de prizate în mediul evanghelic românesc, dar ridicole sub aproape orice aspect. N-am să scriu cronici, ci doar scurte considerații sau simple (re)povestiri ale plotului.

Belle and the Beast e probabil o „adaptare” după povestea Mariei Leprince de Beaumont. Ea, personajul feminin („Frumoasa”), se angajează ca secretară la un tip văduv (tînăr și chipeș) poreclit „Bestia”; meanwhile, un alt tip o curtează, dar respectivul e cam prostănac. De fapt, ea își dă seama că „Bestia” e un om bun și e doar afectat de decesul soției și alege să rămînă cu el, după care tipul prostănac demonstrează că are un caracter infect – deci ea a făcut o alegere bună. E cert că s-a rugat înainte, că altfel ar fi nimerit cu tipul cu caracter infect. E o lecție bună, n-avem ce comenta. Tezism e puțin spus. Dar are umor involuntar.

Link de imdb și de torrent.