Posts Tagged ‘film european’

h1

Noul Testament – versiunea 2015 [cronică]

4 decembrie 2015

Desi imi propusesem sa scriu despre citeva filme pe care le-am vazut in octombrie la Les Films de Cannes a Bucarest, a intervenit dezastrul din Colectiv si brusc atentia tuturor a stat oriunde altundeva dar mai putin la cinema. Cu toate ca filmul despre care vreau sa scriu ar putea avea o oarecare legatura, la nivel inalt, cu incendiul de acum o luna: Le tout nouveau Testament al belgianului Jaco van Dormael este propunerea Belgiei la Oscarul pentru Film Strain de anul viitor si a avut premiera mondiala la Cannes in sectiunea Quinzaine de Realisateurs.

Cronica integrală se poate citi AICI

h1

La grande bellezza (Paolo Sorrentino, 2013)

7 august 2014

Morala e limpede – e greu sa traiesti cu sens o viata-ntreaga. La un moment dat n-o sa mai poti face asta si o sa incerci sa te bucuri de alte aspecte ale ei, cum ar fi frumusetea (ce-i drept, mai usor de gasit la Roma decit in vreun oras mai mic din Romania). Care n-are cum sa nu te impresioneze. Te uiti si admiri. Sorbi din priviri girafe, flamingo, femei, sculpturi etc. Dar sensul n-are cum sa vina de-aici. De asta se si simte tristetea lui Jep atit de pregnant. Pentru ca frumosul e doar o placere. Te poate bine-dispune, dar nu-ti poate linisti gindurile.

Cronica integrală se poate citi pe altiași.ro

h1

Kraftidioten (Hans Peter Molland, 2014)

22 iulie 2014

Despre filmele făcute de Zentropa cred că e suficient să spun că învelesc niște povești artsy într-un ambalaj subtil comercial. Dacă la Nymphomaniac aveam fantezii și tabu-uri sexuale puse în plan secund ca un soi de catch pentru consumatorii de produse cinematografice, la Kraftidioten găsim pistolari și mafioți ferchezuiți.

Deși e bășcălios la adresa culturii nordice și a Scandinaviei în general, filmul are glume și faze pe care le-am mai văzut în cinematografia franceză care a trecut deja prin etapa de a produce filme comerciale pentru a concura invazia de filme de gen de peste Ocean. Așa au apărut Taxi ș.a. unde am văzut fix genul de umor din Kraftidioten.

Acum, problema nu e că n-ar fi originală maniera de a realiza astfel de lungmetraje, în definitiv e o supă din care n-ai cum să ieși extraordinar de inteligent; problema e că nu prea rîzi. Stai cu sufletul la gură să vezi ce și cum, intri repede în convenție, te lovești la un moment dat de punctul culminant care e perfect imprevizibil (pe de o parte, latura comercială a filmului îți spune că personajul principal va supraviețui, dar de cealaltă parte e totuși o comedie neagră făcută de niște europeni, deci PP ar putea muri liniștit), dar parcă e cam sec totul. Nu e ceva mesaj subtil pe care te poți baza, e doar entertainment și cam atît.