Posts Tagged ‘film american’

h1

Familie fericită cu copii înfiați – Instant Family [filmsi.ro]

22 ianuarie 2019

instant-family.jpg

Extrem de agreabilă comedia Instant Family se poate vedea începînd cu acest weekend la cinema. Un cuplu fără copii decide să ia în plasament 3 frați dintr-o familie latino-americană destrămată. Viața părinților nu e una lipsită de sens sau de împliniri, dar cumva, ajunși la 40 ani și fără griji materiale, se emoționează știind că există copii orfani care ajung în situații de viață dificile după 18 ani și ies din sistemul de protecție socială eșuînd în droguri sau precaritate.

Cronica integrală poate fi citită pe FILMSI.RO

Reclame
h1

Sub soarele nopții [cronică – filmsi.ro]

23 aprilie 2018

03/21/2018-Bella Thorne in MIDNIGHT SUN.

Midnight Sun nu e un film chiar de duzină, are trimiteri intertextuale către clasici ai genului, precum The Notebook sau Twilight (mai puțin 50 Shades, avînd clar un alt public țintă) și încearcă să evite pe cît posibil momente nerealiste sau forțări ale realității filmice.

Cronica integrală poate fi citită pe FILMSI.RO

h1

Blockers [cronică – FILMSI.RO]

14 aprilie 2018

Film Title: Blockers

Deși filmele cu adolescenți sînt o marcă specifică a Hollywood-ului, Blockers pare să nu mai aibă tușa de adecvare la realitate pe care o aveau The Graduate la vremea lui sau, mai recent, American Pie or Mean Girls. Filmul regizat de Kay Cannon se distinge prin spargerea heteronormativității din acest gen, una din protagoniste fiind gay-coming-out-of-the-closet, dar e cam singurul atu al filmului.

Cronica integrală poate fi citită pe FILMSI.RO

h1

Renegații [cronică – altiasi.ro]

15 septembrie 2017

renegades-1170x658

Unul din primele lucruri care “suna” prost in acest film e chiar muzica. Extrem de fortata, monumentala intr-un scenariu care nu are nimic glorios sau iesit din comun, e intr-un perfect contratimp cu ce se intimpla pe ecran (singurul premiu pe care acest film l-ar putea lua vreodata e un Razzie pentru Original Score). De altfel, scenariul (al carui happy end e previzibil din prisma modului in care sint construite personajele si actiunile succesive – scapa din mina si din bataia pustii inamicului prin cele mai putin credibile cai, pluteste o stare generala de bonomie printre toti actantii aflati de partea binelui etc) nu e nici el printre plusurile filmului, dialogurile fiind scremute, atit in text cit si in interpretare, iar evolutia faptelor nu surprinde si nici nu ridica vreo problema existentiala sau de alt tip. E doar o succesiune de fapte, scrise by the book, cu plot-points si lipsit de tragism.

Cronica integrală poate fi citită AICI

h1

Blood Ties (Guillame Canet, 2013)

24 iulie 2014

Mai mult un omagiu adus filmelor cu gangsteri decît film propriu-zis, Blood Ties – de fapt un remake după un film francez care la rîndul său era o ecranizare a unui roman de asemenea francez – se laudă cu ceva actori mainstream ca Marion Cotillard, Clive Owen sau Mila Kunis, cu Wild Bunch la producţie şi selecţia oficială de la Cannes.

Scenariul e însă previzibil, interpretările nu au nimic ieșit din comun și totul aduce aminte de lungmetrajele lui Scorsese. Sau, mai recent, de The Fighter (David O. Russell, 2010), a propos de legătura dintre frați.

În mare, conceptul regizoral păstrează aceleași tare ale filmelor de gen, în care familia e singurul resort care ține la un loc toate aceste personaje care par să n-aibă nicio morală, femeile sînt încă ne-emancipate, sărăcia pare singura justificare pentru tot ce se întîmplă etc.

Altfel, e un film lucrat bine, dar care nu iese din tipar și pare cam slow.

h1

Arca lui Aronofsky

21 aprilie 2014

Intr-un final, Noe nu se simte in stare sa le ucida pe cele doua nepoate, ajunge pe pamint, da de niste vita de vie Made in Ararat si se face manga, probabil pentru ca se simtea vinovat ca a lasat ca rasa umana sa procreeze. Dar ceea ce n-are niciun sens in varianta cu fiii lui Noe care n-au partenere e ce se intimpla cu Ham, care o data reajuns la mal, pleaca de nebun pe intinderile Pamintului, deopotriva depresiv si in cautare de partenera (?). Plecarea lui spre nicaieri e totusi o parafraza estetica reusita – nici filmul lui Aronofsky nu se duce nicaieri cu modificarile lui ridicole, e doar o susa cu efecte speciale, monstri si cu mult, foarte mult prost gust.

Cronica integrală poate fi citită pe altiasi.ro

h1

Left Behind III (Craig R. Baxley, 2005)

15 ianuarie 2014

Left Behind 3 sau cind Apocalipsa trece in planul secund

Cu toate ca intuisem corect intentia producatorilor inca din partea a doua de a glorifica arhetipurile culturii americane care apar in situatii de criza, nu ma asteptam ca in cea de-a treia parte parte povestea apocalipsei sa fie intr-atit de complet confiscata de persoana presedintelui american care trebuie sa salveze US de Anticristul ruso-ucrainean instalat la cirma UN.

Despre ridicolul identificarii UN ca o posibila rampa de lansare a figurii Anticristului am comentat anterior, insa constanta rizibila ramine, transferindu-se intr-un conflict politic inexistent (nu stim de ce) in primele doua parti, intre US-„centrul universului” si UN-„parte-a-centrului-universului-care-nu-e-pe-deplin-controlata-de-US-deci-șo-pe-ei”.

De ce apare tocmai in partea a III-a? Poate pentru ca Apocalipsa e deja o nebuloasa pentru asa-zisii teologi evanghelici care se afla-n treaba sa interpreteze literal metafore si parabole, iar o tusa politica adaugata conflagratiei chiar n-ar mai fi o problema. Totusi, nu ridic problema ca sa fac misto de sequel-ul asta inept, ci pentru ca observ citeva detalii care tradeaza un misunderstanding flagrant al Scripturii: figura salvatoare a presedintelui SUA se substituie aproape complet personajului Christic care ar trebui sa salveze Pamintul de Antichrist. Nu stiu daca sesizati impostura, dar din partea asta a lumii a treia, Presedintele US nu e totuna cu Mesia (cum probabil e pt americani).

Sigur ca o mare influenta asupra povestii o are si preluarea francizei de catre Sony si diluarea publicului tinta, de la evanghelici care voiau sa vada ecranizari dupa povesti cu monstri din Apocalipsa, la o gasca de americani cu un apetit crescut pentru dezastru ca entertainment (a propos de filmele din ce in ce mai multe cu sfirsitul lumii). Pe de alta parte, tocmai diluarea asta la nivel de story si de public tinta, era un final previzibil: prea era ridicol tot demersul incit sa nu se ajunga la asa ceva.

Paradoxal, insa, in termini de productie partea a treia e mai putin jenanta si fara comic involuntar cvasi-permanent, dar asta il face si oarecum neinteresant pentru a fi consumat cu pop-corn. Practic, dintr-o comedie sincera in intentiile ei de a spune Adevarul devine un rigid film de actiune cu eroi si plot arhi-cunoscute.

Link-uri: imdb, Left Behind I, Left Behind II