Posts Tagged ‘cinema romanesc’

h1

Interviuri cu Daniel Sandu & Iulia Rugină [Cinemap]

4 octombrie 2017

Interviurile integrale se pot citi în numărul de Toamnă 2017 al revistei Cinemap (se găsește în librării, chioșcuri Inmedio și benzinării)

Reclame
h1

Top 3 cele mai bune filme românești din 2014

3 ianuarie 2015

  1. QED – indiscutabil cel mai bun film romanesc lansat in 2014. Povestea e buna, chiar daca tipurie de personaje sint realmente expirate – nu se mai pasioneaza nimeni de securisti si profi de mate – are ceva momente heartwarming si e in mod cert prea slab distribuit si mediatizat. Merita mult mai multa atentie.
  2. Al doilea joc – desi pe mine nu m-a convins si cred ca e destul de ratat pe ici pe colo, in zonele esentiale, ideea e indeajuns de cool ca sa faca filmul cel putin mentionabil intr-un top schilod cum e cel cu Top 3 cele mai bune filme romanesti din 2014. Tocmai pentru ca nu cred ca mai exista un regizor de film in lume care sa aiba un tata arbitru atit de cunoscut ca nea Adi si sa faca un film cu el, ii serveste si nu prea demersului. Cred ca putea iesi ceva mult mai misto de-aici.
  3. Cripta – departe de a fi un film care sa-mi fi ramas in cap dupa ce l-am vazut, cel putin nu mi-a displacut. Nu e cretin, n-are burti sau bilbe – desi e putin necredebil pe alocuri – e chill, ar fi mers un demers ceva (si) mai minimalist si underground decit ce-a iesit, chiar daca productia nu pare scumpa deloc. Are totusi aerul unui film TVR din anii ’90. Sau ceva in genul Paradox Film cu lumini aiurea si puse hegheș. Deci filmul intra in top pentru ca restul de filme RO din 2014 sint mega-slabe.

* în top intră doar lungmetraje lansate în cinema.

h1

Cojones

27 octombrie 2012

Sunt voci care spun că a intervenit un soi de manierism în rândul producţiilor ce aparţin „noului val”, o suită de regizori ce ar urma o reţetă care le asigură selecţia în circuitul internaţional. Sunteţi de acord cu această afirmaţie?
Dacă ar exista o reţetă – te întreb – n-ar aplica-o atâţia cineaşti bulgari, tunguşi, groenlandezi, tolmeci, cumani şi aşa mai departe – care îşi doresc foarte tare să ajungă măcar o dată în competiţie la Cannes, cel mai cool loc din lume pentru un cineast? „Aprecierea” asta presupune totodată că festivalurile sunt conduse de nişte stupizi înşelabili care se lasă păcăliţi de liota de regizori şmecheri din România – mai abili decât regizorii de pe întreaga planetă. Şi criticii de film, şi celelalte festivaluri din circuit, şi publicul internaţional, şi distribuitorii din zeci de ţări se lasă şi ei păcăliţi – ultimii plătind şi bani pentru asta. Cum ar veni, toţi sunt proşti, numai noi, aici, suntem deştepţi. Şi, în deşteptăciunea asta, totul ne pute – relativizăm orice valoare. Pesemne că ar fi fost mai potrivit, dată fiind înţelegerea cinematografică din România, să se continue aici producţia de filme cu ilegalişti şi cu alte categorii de cetăţeni care fac cinste poporului şi nu ne fac de râs prin festivaluri.

Unii dintre actorii care au strălucit în perioada filmului comunist îi critică vehement pe regizorii tineri, argumentând că producţiile lor nu se ridică la anvergura filmului regizat, de exemplu, de Sergiu Nicolaescu. Vorbesc despre „mizerabilismul” filmului românesc, despre un minimalism nejustificat. Câtă nevoie avem acum de filme despre daci sau Mihai Viteazul?
Eu am toată simpatia pentru actorii populari de pe vremea „Albumului Duminical” şi, sincer, nu e vina lor că-şi dau cu părerea dacă sunt întrebaţi – însă ce competenţă au ei în chestiunea cinematografică şi ce relevanţă au comentariile lor? Şi cum adică minimalism nejustificat? Nejustificat de ce, de cine? I-aţi întrebat vreodată, de curiozitate, pe oamenii ăştia, ce filme din istoria cinematografului au văzut ei, ce cărţi despre arta asta au citit? Dacă doar ai călărit în filme cu replici din cartea de istorie, e bine să fii mai rezervat în aprecieri. Dar vina nu e a lor. Se practică, din păcate, astăzi, un gen de presă de tip: ăla a zis aşa – tu cum comentezi? N-ai vrea matale să-l scuipi, să-l înjuri, să-l porcăi – ca să facem şi noi un pic de audienţă, că, în afară de scandal public, nimeni nu mai e interesat de nimic? Asta poate că merge la fotbal. Dar dumneata, domnule ziarist, dumneata cum comentezi? Ţi se pare că cel care a făcut o declaraţie despre nu ştiu ce film sau persoană publică sau whatever – are vreo competenţă despre domeniul ăla, are vreo justificare pentru ce a zis? Când decizi că are, întreabă-mă cum comentez. Când constaţi că n-are, pune lucrurile la punct şi asumă-ţi răspunderea să demaşti impostura de unul singur, că de aia lucrezi la ziar.

*Dintr-un interviu acordat publicației Adevărul

h1

Din prea mult narcisism

6 februarie 2010

Si pentru ca blogul asta continua sa-mi hraneasca mandria de sine, va prezint un interviu pe care l-am acordat prin decembrie 2009, inainte de o proiectie. Interviul a aparut si pe siteul Cuza, sub forma de reportaj.

1.De unde a inceput pasiunea pentru scurtmetraj?

Am inceput sa vad filme, a inceput ca o pasiune de cinefil. In paralel jucam in tot felul de piese pe la scoala, si visam ca o sa ajung actor, pana cand mi-am dat seama ca e mai profitabil sa fiu regizor. Ca actor, depinzi mereu de cineva pentru rol, pe cand ca regizor tu esti cel care ia initiative, si cumva era mai aproape de sufletul meu. Am inceput sa scriu texte care deveneau apoi scenario. Stiu ca primul meu scenariu a fost pentru un film de lungmetraj. Am stat vreo 3-4 luni si am lucrat la el, doar asta faceam, lucram la scenariu. Dupa aia am inceput sa scriu scenarii mai scurte. Am pornit cu idea asta: scriu scenarii mai scurte, pe care sa le pot face. Cumva, ma limitam. Preferam sa scriu ceva mai simplu, mai banal, dar pe care sa-l pot face efectiv, fara sa am frustrarea aia ca nu il pot duce pana la capat, nu am bani, nu am oameni.

2.Cand ai realizat primul film de scurtmetraj?

Iarna trecuta. Abia facusem 17 ani. Scenariul l-am scris la 16 ani. Era un scurtmetraj destul de lung, de aproape 30 de minute. Era foarte banal, pur si simplu o discutie intre doua persoane. Vizual vorbind, a iesit bine, era “lucrat”. Pana acum am facut 10 scurtmetraje, am inceput sa lucrez pentru primul documentar, am alte doua in plan. Termin un film, ma apuc de altul, merg si in paralel(rade).

3.Cine e in spatele scurtmetrajelor tale?

Ca regizor, eu sunt cel care vine cu ideile, cu scenariul. Mai colaborez cu un prieten, Marius Mitrofan care ma ajuta la ceea ce inseamna filmare, post-productie.

4.Ce tematici esti tentat sa abordezi pentru filmele tale?

Tematicile sunt usor adolescentine. Pe langa faptul ca sunt usor de facut, pentru ca filmez cu prietenii, colegii mei, suntem de-o varsta, mi-e si usor sa-i abordez si sa lucrez cu ei. Totul este si mai personal, inteleg mai bine anumite aspecte, este si varsta mea acum…Bine, peste 10 ani cand o sa ma uit la filmele mele de acum o sa mi se para niste prostii teribile, dar acesta a  fost inceputul. Tematicile in sine se leaga de relatiile sociale.

5.Cele mai mari obstacole de care te-ai lovit pana acum?

In general, nu prea ma gandesc la obstacole. Dar cele mai multe probleme sunt cele tehnice. Acum filmez cu o camera micuta, de familie, din aia cu care filmeaza americanii ziua copiilor lor de nastere. Ma intereseaza mai mult calitatea filmului din punct de vedere artistic, si nu neaparat tehnic. Cea mai mare problema pe care o intampin este la filmari si la post-productie. Adica e ok, am actorii, sunt acolo, camera merge, dar prima problema care apare este sunetul. In momentul in care am replici, imi trebuie un microfon, o statie in paralel. Nu poti inregistra doar cu sunetul pe care ti-l ofera camera. Apoi, la post-productie. Materialul brut trebuie trecut prin anumite etape, iar la final, automat calitatea vizuala scade foarte mult fata de original. Desigur, o alta problema este cea legata de partea financiara. Daca as avea suficienti bani, as putea sa imi permit o camera buna. Pana atunci, nu ma dau cu capul de pereti, merg mai departe, cu ceea ce am, si incerc sa ma maturizez din punct de vedere artistic asa cum pot.

Asta a fost prima parte a interviului; vor urma si celelalte doua parti…