Posts Tagged ‘BOR’

h1

Hai cu USL-ul la putere!

19 noiembrie 2012

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-13644777-justitia-suntem-noi-revoltatorul-caz-navodari.htm

Absolut de-acord cu Tapalagă (pe care nu-l simpatizez în mod normal)! Unul din puținele articole bune și mișto pe care le-am citit în ultima vreme. Hai cu opinia publică! Ce neam de români proști, ne-educați și tîmpiți.

h1

Mungiu, Tanacu si BOR

26 septembrie 2012

Cel mai recent film al lui Cristi Mungiu, După dealuri (despre cazul Tanacu), n-avea cum să nu stîrnească reacții dinspre BOR. În chiar prima zi cînd a rulat la Vaslui (în avanpremieră), vineri seara, Protopopul de Vaslui a declarat presei că filmul „este o rușine pentru țara noastră” și „ce s-a întîmplat la Tanacu e o excepție” (citez aproximativ).

Referitor la prima declarație, domnul Protopop Vasile Pârcălabu are o mare problemă în distinge între cinema ca artă și cinema ca instrument de propagandă. Cei mai mulți dintre români critică Noul Cinema Romanesc (NCR) pentru că se ocupă de „fața” mai puțin frumoasă a României, de probleme cotidiene (făcîndu-ne de rușine în fața europenilor), cînd ar putea  – știm de ce – să filmeze peisajele extraordinare ale Carpaților. Genul acesta de naționalism vetust este prezent în orice pătură socială a țării și nu face decît să ne evidențieze și mai bine limitele culturale.

Filmul lui Mungiu, din contra, funcționează la un nivel respectabil de abordare a unui fapt/adevăr istoric. Regizorul ieșean face parte dintre autorii care nu trag de urechi, nu moralizează, nu predică (!) și nu pun etichete cu cine e vinovat sau nu. Daca e să culpabilizăm totuși pe cineva în cazul tragediei de la Mănăstirea Tanacu (un sat din apropierea Vasluiului), ei bine, vorbim de un complex de împrejurări nefericite și penale; de la primul doctor care investighează afecțiunile psihice ale viitoarei decedate și îi recomandă să mai citească și din Psaltire – după ce o externează și o retrimite să se odihnească la Mănăstire -, la prietena cea mai bună a victimei care îi complica și mai mult existența și pînă la, în fine, părintele și celelalte măicuțe care îi fac o procesiune cu Molifte, legînd-o și privînd-o de hrană timp de mai multe zile – cu toții și-au jucat rolul.

Însă regizorul nu ne spune cine e vinovat; că e x, y sau z – asta decidem noi, dacă vrem. Filmul trece de nivelul de analiză care ne spune că într-o poveste există băieți buni și băieți răi. Desigur, Mungiu nu e un „sfînt” – există nuanțe și detalii în film prin care ne putem face o idee despre poziția lui față de BOR – dar nu despre acest lucru e filmul și nici la aceste detalii nu cred că se referea domnul Pârcălabu. Mai mult, la Conferința de Presă de la Cannes regizorul a spus clar și răspicat că filmul nu e despre BOR, ca Instituție, ci „despre antagonismul dintre procentul de 90% dintre români credincioși și atîtea fapte abominabile de care sîntem capabili” (citez, iarăși, cu aproximație).

Ajungînd și la cea de-a doua declarație a domnului mai sus-numit, cazul Tanacu e într-adevar o excepție – dar doar pînă acum. Cine ne asigură că nu vom mai trăi astfel de momente?