Posts Tagged ‘alexa visarion’

h1

Filme românești în 2014

13 decembrie 2014

Toate lungmetrajele românești care au ajuns în cinema în 2014:

01/07.02 – Ultimul Zburător (Ovidiu Georgescu) [film independent]
02/14.02 – Agon (Robert Budina) [coprod] [debut]
03/07.03 – Closer to the Moon (Nae Caranfil)
04/14.03 – Niascharian (Leonardo Tonitza) [debut]
05/04.04 – Al doilea joc (Corneliu Porumboiu) [film independent]
06/25.04 – D’ora (Delia Antal) [debut] [film independent]
07/09.05 – #Selfie (Cristina Iacob) [debut]
08/13.06 – București, unde ești? (Vlad Petri) [debut] [film independent]
09/20.06 – Lindenfeld, o poveste de dragoste (Radu Gabrea)
10/11.07 – Canibal (Martin Cuenca) [coprod.]
11/22.08 – Love Bus (omnibus) [film independent]
12/05.09 – Kira Kiralina (Dan Pița)
13/12.09 – Cripta (Corneliu Gheorghiță)
14/19.09 – America, venim! (Răzvan Săvescu) [debut]
15/19.09 – Brâncuși… din eternitate (Adrian Popovici)
16/26.09 – Planșa (Gh. Andrei) [debut] [film independent]
17/03.10 – Terapie pentru crimă (Kiki Vasilescu) [debut] [film independent]
18/10.10 – QED (Andrei Gruzsniczki)
19/17.10 – Poarta albă (Nicolae Mărgineanu)
20/24.10 – Cuscrii (Radu Potcoavă) [debut]
21/28.11 – Scurt/4: Istorii de inimă neagră (omnibus)
22/12.12 – Ana (Alexa Visarion)
23/26.12 – Alt Love Building (Iulia Rugină)

Reclame
h1

Inghititorul de sabii (Alexa Visarion, 1981)

15 februarie 2010

Drama Inghititorului de sabii – acest Zampanò roman – e, de fapt, drama orbului care nu mai inseamna nimic pentru nimeni, acum, drama lui Valentin, circarul care s-a plictisit sa mai mearga pe sfoara si reprezinta drama oricarui artist, erou, sportiv a carui cariera s-a sfarsit demult. Pentru aceste trei personaje pe care le-am amintit, nu mai exista prezent ori viitor. Pentru ei, trecutul e toata averea lor. Toata munca lor, toate izbanzile lor, toata gloria, a fost. S-a dus. E trecut. Acum, sunt bataia de joc a tuturor, nu inseamna nimic pentru nimeni. Ei aleg sa se razbune, nu pe oameni – care nu-i cinstesc pentru ceea ce au fost – ci pe viata: Valentin, cand e pe sfoara, poarta o bluza alba pe care scrie „I love you life”, Inghititorul de sabii defuleaza intr-un monolog, plin de scarba si dezgust la adresa vietii lui; Orbul e singurul care incearca sa reziste. Canta marsuri militare la muzicuta, incearca sa le explice autoritatilor care il cheama la tot felul de evenimente cum a fost cu razboiul… Dar nu intereseaza pe nimeni. Singurul lor ecou, singurul care ar putea spune povestea lor mai departe, e pustiul. Pustiul care si-a ingropat tatal si l-a urmat pe inghititor, pentru a-l ingropa si pe acesta, in final. Moartea joaca un rol important aici, poate cel mai important, Visarion chiar o si intrupeaza intr-o femeie (Leopoldina Balanuta) imbracata in negru, care apare de trei ori in film: cand moare tatal pustiului, cand apare pentru ultima data Valentin in film si la sfarsit, inainte de a muri Inghititorul. Filmul e o tragi-comedie mai ales prin inserarea secventelor ce au ca protagonisti militarii sau „autoritatile”, dupa cum se auto-denumesc.  In concluzie, putem vorbi de un conflict ideatic intre viata si moarte, intre succes si agonie. Tehnic, filmul e decupat in special in panoramari – procedeu la mare arta pentru acei ani – dar fara zoomuri; poate doar cadrul final, care pare desprins dintr-un film american de duzina. In rest, incadraturile sunt simple – planuri generale tipice pentru realismul generatiei ’70 si inserturi, rare dar bune, de prim planuri. Decorul e plastic dar, din nou, e specific pentru aceasta perioada.

Pentru cei care vor sa vada filmul, se difuzeaza vineri de la ora 20, pe TVR Cultural, intr-o calitate video si audio buna. (mai multe detalii aici)

Pentru cei care rateaza difuzarea tv, aveti si pe torrent (il gasiti prin lista de filme) o varianta, ripata cam prost cu sunetul puternic, dar decat deloc, e bine si-asa. Vizionare placuta!