Posts Tagged ‘2013’

h1

Mayor (Yuriy Bykov, 2013)

26 iulie 2014

Mayor e versiunea rusească a Poziției Copilului. Doar că accidentul nefericit se produce în Rusia unde știe toată lumea cît de corecte sînt autoritățile, mai ales că au de acoperit pe unul de-al lor, chiar pe maiorul secției de poliției pe raza căreia s-a produs accidentul.

Evoluția personajului e ok, pare validă psihologic și are în vedere șocuri post-traumatice, minime sclipiri de umanitate dar și cinism cît cuprinde. Personajele adiacente negative sînt și ele în dubii, dar netrecînd prin șoc, au mai multă luciditate și acționează rațional, ca la carte, că doar nu e prima dată cînd fac așa ceva.

Cel mai interesant aspect al filmului de față – că s-au mai făcut alte cîteva sute lungmetraje fix cu aceeași dramă – sînt momentele care preced acele decizii care împing povestea și drama cu un pas mai departe de o rezolvare simplă. Polițiștii și procurorii își calculează fiecare pas, iar indifirent de cît de razna o ia maiorul, există soluții și rezolvări.

Altfel, e o parabolă nu neapărat foarte reușită despre dog eat dog și survival of the fittest și conține și ceva panseuri ieftine despre om și sensul său. Am văzut un film rusesc despre cinismul și corupția autorităților ceva mai interesant – Portret v sumerkakh (Angelina Nikonova, 2011).

h1

22

26 ianuarie 2014

IMG_8013credits to Marius Mitrofan

h1

Cum să cîștigi Palme d’Or fără să meriți

13 ianuarie 2014

Cliseele si lipsa de talent surprinzator de evidenta a lui Kechiche reies aproape in orice secventa, fie ca vorbim de mizanscena unei petreceri in gradina fie despre cateva scene de sex prost regizate, discutia ajungind inevitabil la Cannes. Cum de un astfel de film atit de slab (scenariu, imagine, regie – tot!) a reusit sa ajunga la festival si, mai mult, a reusit sa si cistige o distinctie atit de valoroasa? Am citit opinii care gaseau explicatii in faptul ca anul acesta s-au legalizat casatoriile gay in Franta. Chiar si asa, astfel de argumente ideologic-politice nu se sustin tocmai pentru ca sint prea usor de folosit. Daca n-ar fi fost legalizate casatoriile anul acesta, s-ar fi spus ca La vie d’Adele ar fi fost premiat tocmai in ideea de a fi legalizate si tot asa. Se gasesc oricind oportunitati pentru a ajunge la o concluzie atit de ieftina.

Cronica integrală poate fi citită pe altiasi.ro

h1

Cel mai bun lungmetraj de la Anim’est 2013

11 ianuarie 2014

Fara sa fiu impresionat de realizare sau de morala destul de evident plasata de autor, povestea filmului Le jour des corneilles (Jean-Christophe Dessaint, 2012) are capacitatea de a emotiona in mod sincer desi se adreseaza, totusi, asa cum a marturisit oarecum intimidat de prezenta majoritara a adultilor la proiectie, unui public foarte tinar. Fara ca acesta sa fie un minus, juriul festivalului a considerat ca filmul merita trofeul Anim’est pentru cel mai bun lungmetraj.

Articolul complet se poate citi pe altiasi.ro

h1

Distopii la Anim’est

8 ianuarie 2014

Dintre lungmetrajele pe care le-am vazut pina acum la Anim’est (festivalul se termina duminica), doua dintre ele au foarte multe lucruri in comun. Primul, The Congress (Ari Folman, 2013), este o ecranizare dupa un roman de Stanislaw Lem, lungmetrajul fiind realizat jumatate live action, jumatate animatie. Optiunea stilistica este perfect justificata insa de poveste si dupa ce vezi filmul parca nici nu ti l-ai imagina altfel.

Relatarea completă de la Anim’est 2013 se poate citi pe altiasi.ro