Posts Tagged ‘2009’

h1

Interviu partea a III-a

9 martie 2010

Pentru cei care n-au reusit sa citeasca tot interviul, aveti partea I si partea a II-a

11. Ce mai mare realizare pe care ai avut-o in ceea ce priveste scurtmetrajul?

Ca orice regizor tanar, e premiul pe care poti sa il castigi la un festival. Asta s-a intamplat in octombrie. Am castigat un premiu la Festivalul IIFF ( Festivalul International de Film), la sectiunea Altfel, o sectiune pentru filme digitale, cum fac eu, pentru filmul “Instantaneu”. In competitie au fost profesori de la Arte ( Universitatea de Arte “George Enescu”), care au avut 3 scurtmetraje, si care au primit critici destul de slabe. “Instantaneu” a mai castigat un premiu, la Timisoara, in iulie, la un festival mai micut de arte vizuale, “ManyFest”.

12. Exista o idee de film care te macina si pe care ai vrea neaparat sa o transpui intr-un film?

Intotdeauna folosesc scenariile mele, ceea ce scriu,  ca pe un soi de defulare, de filmoterapie (rade). Problemele care ma macinau erau transpuse in scenarii. Asa incercam sa le rezolv, in film, facand filmul, lucrand cu idea respectiva.

13. Unde poate lumea sa-ti vada filmele, si sa stie despre tine mai multe?

Inca de la inceput, pentru a-mi motiva echipa cu care lucram, dupa ce terminam un film, faceam si o proiectie in oras. Am invitat oameni, cunostinte, am pus afise. In general, o data la cateva luni am o proiectie de film in Iasi, la festivalului la care sunt acceptate filmele.

14. Esti clasa a 12-a. Incotro te indrepti? Tot pe calea filmului?

De vreo 4 ani de zile, s-a nascut ideea asta de a face film, si de vreo 3, m- am gandit sa dau la Regie-Film, la Bucuresti, la UNATC (Universitatea Nationala de Arta Teatrala si cinematografie). Scopul meu, momentan, este sa ajung acolo, si sa fiu admis.

15. Ce proiect de scurtmetraj ai in plan actualmente?

Lucrez la un documentar, despre maternitatile din Iasi si conditiile de acolo. Sunt la a doua saptaman de filmare si deja incep sa aflu din ce in ce mai multe probleme pe care in mod normal nu le-as fi aflat de nicaieri. Sunt doua maternitati in Iasi, “Cuza Voda” si “Elena Doamna”. Am obtinut aprobare pentru filmare, dar conducerea e foarte “rece”, retinuta la Cuza Voda. Mereu cand trec pe acolo imi spun “sa-mi arati filmul inainte sa-l difuzezi”. La “Elena Doamna”, fiind un spital mai mic, oamenii sunt mult mai deschisi. Am observat ca toata reticenta personalului fata de cineva dinafara e data de comportamentul directorului. Iti arunca doua trei hartii cu statistici in fata si nu stiu cum sa scape mai repede de tine. Ideea mi-a venit de la un festival de film documentar care abordeaza aceasta tema- drepturile omului. Oriucm, mai am alte 2 proiecte in curs de dezvoltare, un documentar despre revolutia de la Iasi. Trebuia sa inceapa pe 14 decembrie, la Iasi, dar cei de la Securitate au aflat, si a inceput pe 17 decembrie la Timisoara. Al doilea, despre RAJAC. E vorba despre niste pierderi de bani, influente politice, dintr-un mediu destul de inchis. Fac cercetari si incerc sa vad ce pot afla. Daca va merge, atunci e bine. Daca nu, idei de documentar am destule.

Interviu realizat de Luciana Ungureanu

Reclame
h1

Sampanie!

25 februarie 2010

Astazi se face un an de la premiera! La ora cand postez, acum un an, savuram deja un vin bun primit cadou la premiera… Am discutat azi putin cu Marius si pe langa proiectele pe care le avem acum pe rol, ar mai putea aparea si un remake la Rama sau un sequel, asta depinzand in primul rand de timpul pe care il avem la dispozitie si de acceptul Alexandrei. Ramane doar o idee, dar – cine stie? – poate vom avea un Rama si in 2010! Ramane o poveste frumoasa – despre care am scris si aici – de zis la nepoti si de mentionat in autobiografie… Sa curga sampania!

h1

Agora (Alejandro Amenabar, 2009)

16 februarie 2010

Cred ca totusi e exagerata ideea cum ca Agora ar fi un film care slujeste cauza ateismului. Amenabar a scris un scenariu foarte pop, cu gagici stiff, studs, gorillas si the most hot stuff – crestini vs atei/intelectuali si crestini vs evrei sau crestini vs restul lumii. Filmul e despre Hypatia – o profesoara in Biblioteca judeteana din Alexandria, care e numita de elevii sai si de restul intelectualilor – filosoafa. Well, asta nu dureaza mult, pentru ca in final [ca tot veni vorba, filmul beneficiaza de un montaj a la Hollywood si e usor digerabil, prea usor…] crestinii sa o numeasca tarfa si vrajitoare. Agora e pretty soft, scenariul e cliseistic, mica poveste de dragoste in 3 e jalnica [Davos trece de partea cealalta a baricadei pentru mai bine de jumate de film pentru ca intr-un moment de maxim dramatism, Hypatia ii zice idiot; iar el se enerveaza si o paraseste… ah…], iar impresia care mi-a lasat-o filmul timp de doua ore e ca Hollywood is shit. Si ca intra si in Europa. Si ca efectele lor video sunt superfluu. Mai bine ati incerca sa scrieti un scenariu serios decat sa umblati cu povestioare de astea de 14 februarie… A, si nu v-am spus finalul: Davos se intoarce la un moment dat la Hypatia – cand afla ca va fi ucisa – si se duce el s-o protejze ca un Fat-Frumos cu mustacioara si chip de Enrique si o sufoca pentru a nu fi lapidata, moment in care isi aduce aminte de fazele nice din povestea lui de dragoste cu ea. Momentul nu ar reprezenta o problema daca Amenabar nu l-ar fi facut sa arate ca un orgasm. Si cam asta e cu Agora. Dar asteptam urmatorul op, domnule Amenabar, nu ne temem de crestini…

Torrent si recenzia lui Gorzo.

h1

Lumanarea…

17 ianuarie 2010

E un episod de care-mi aduc aminte cu drag si ma gandesc si-acuma cum de-oi fi avut atata curaj sa ma arunc la nici 17 ani in fata oamenilor cu melodrama mea, vanzandu-le rahat legat cu funda rosie si cu Radiohead in fundal si sa mai culeg si aplauze. Cum-necum, s-au strans vreo 25-30 de oameni, a fost prima premiera a mea si a lui Marius, am avut defectiuni tehnice,  zambete ironice, orgolii ranite, era cat pe ce sa-nceapa si-o cearta din care subsemnatul ar fi devenit penibil mai mult ca sigur si a starnit reactii de genu: „deci tipa era lesbi?” si „cum a putut iosif sa faca asa ceva?”.  Ca o ironie a soartei, asta ma intreb si eu acuma, la aproape un de-atunci, dar, cum sa zic, chiar e mai putin important cum am putut sa fac „chestia” aia, conteaza ca a fost si ca se intampla o data-n viata si ca, nu-i asa?, cat de rau sa fi fost tot zambesti cand iti aduce aminte de prima data, de debut. Va las si un link pentru posteritate 😛

Si cateva poze

h1

Fete de filme francophone 2009 [3]

15 martie 2009

Ziua 3

A plouat destul de mult azi; am ajuns la conferinta de la CCF, la ora 11 am; invitati doi tienri regizori africani si un producator francez. Discutii despre finantari, distributie, promovare etc. Ceea ce m-a surprins e asemanarea dintre cinema-ul romanesc si cel african (finantari mai mult private, bugetul pentru un lungmetraj de fictiune e in jur de 300.000 E); a propos, cica baietii astia n-au critica de film in Africa – ar fi o paine de mancat pe-acolo…

A mai fost a doua proiectie a filmului Faro…, in prezenta producatorului si de la 6 un film belgian pe care l-am ratat cu lejeritate.

h1

Fete de filme francophone 2009

13 martie 2009


Ziua 1

Primul film – debut de lungmetraj al regizoarei africane Salif Traore – Faro, regina apelor. N-am sa vorbesc prea mult despre film. Actorii au fost adeseori slabi sau doar teatrali, teatrale fiind si anumite idei ale regizoarei. Scenariul are o intriga simpla iar povestea „curge” linistit, in antiteza cu fluviul hierofanizat fata de care se raporteaza intreaga populatie a satului si din ale carui ape izvorasc metafore vizuale… Faro (caci despre ea e vorba in film), e o deitate avatica care comunica cu adeptii ei prin apele fluviului mai sus amintit. Adeptii ei sunt insa artificial construiti. In film par sa faca show, n-au nimic realist in raportarea fata de Faro. Vrajitoarea satului apare tam-nesam intr-o scena si da imediat solutia problemei cu care ne confruntam toti de vreo 20 min: Faro are nevoie de o jertfa. Personajul principal este un bastard intors la origini 🙂 care dupa ce a ajuns mare scula pe la oras vine sa le construiasca taranoilor un baraj; ceea ce vrea sa faca el e o imersiune a profanului in sacru. Prin constructia barajului, el va demonetiza caracterul sacru al zonei.

Al doilea film – Versailles – n-am reusit sa-l vad si am inteles ca am avut de pierdut; cica ar fi fost vorba despre o comunitate de boschetari care „locuiesc” intr-o padure. Asta imi zice mie ca editia de anul asta e destul de sociala (ca si Franta, de altfel) : presiunea comunitatii asupra unui personaj, relatia parinte-copil etc.

Au revoir, mon ami! (asta ca sa fiu snob. pana la capat.)