Archive for ianuarie 2014

h1

Sclav la cinema

6 ianuarie 2014

Cit despre faptul ca 12 Years a Slave vorbeste despre probleme similare ale lumii moderne sau ca e o parafraza la, mi se pare iarasi stupid. Daca vrei sa spui povestea unor sclavi din 2014 o spui cu actiunea in 2014 si cu efecte posibile in prezent sau in viitorul apropiat. Iar asta pentru ca 12 Years a Slave nu e o lectie despre istorie, nici una de cinema, ci o banala reteta de a face bani, cistiga Oscar si alte chestiuni superficiale.

Cronica integrală se poate citi pe altiasi.ro

h1

Left Behind II (Bill Corcoran, 2002)*

5 ianuarie 2014

220px-LeftBehindII_TribulationForce

Continuare la Left Behind I

Cîteva mituri remalaxate

Un prim mit ar fi contopirea dintre imaginea Anticristului, un bad guy incorigibil, depozitar al Raului Absolut, cu un personaj care are accent rusesc si il cheama Nicolai (Carpathia e pentru cine nu se prinde din primele doua detalii extrem de sugestive; nu ca n-ar fi un film pentru prosti, dar se merita demonstrat din multiple perspective). O prelungire in absurdo a Razboiului Rece in anii ’90 nu prea avea niciun sens, insa imaginarul colectiv al crestinilor americani se contaminase probabil destul de tare cu Uniunea Sovietica/Rusia drept dusman vesnic, anti-crestin, gata oricind sa distruga fara mila bastionul lui Isus cel pop din curtea Unchiului Sam. De-aici si pina la melanjul dintre cei doi tartori n-a fost decit un sequel prost scos pe VHS si cu un impact teribil de gresit in rindul evanghelicilor din intreaga lume. O intrebare totusi se cere ridicata: crestinii rusi in ce tabara sint? Dar raspunsul e dat deja – asa cum nu exista crestini in Palestina sau alte zone cuceribile de catre soldatii americani, probabil nici rusii n-aveau fii de-ai lui Hristos pe-atunci. Deci ce putea fi URSS/Rusia decit Antichristul?

Si ca tot am pomenit de soldati americani, o alta imagine e atent slefuita in film, chiar in fiecare cadru, daca sinteti atenti. Desi poate ar fi fost mult mai interesant de urmarit implicatiile economice si politice reale ale Rapirii, povestea il face erou pe nenea pilot. Stimati consumatori de popcorn si alte chestii nationaliste, haideti sa ne incredem in vajnicii nostri barbati educati pentru situatii de urgenta, cei in care ne punem sperantele cind lucrurile ne scapa de sub control. In filmul de fata, acesta este pilotul de aeronava. Personajul nu e doar simbol central, ci si principal dpdv al actiunii – e cel care face lucrurile sa se miste. Stringe gasca care se aduna la biserica, se converteste, are contacte cu Divinitatea si trimisii sai chiar mai multe decit preotul, converteste si el la rindul lui pe altcineva (plus ca il si salveaza de la sinucidere pe respectivul – what a great american man he is!), o combina pe fiica-sa mai ceva ca Hitch, isi asuma riscul de a fi descoperit de Nicolai in timp ce ii fura documente din laptopul personal al Diavolului (ce secventa proasta, a propos…), il conduce pe jurnalist pina intr-o zona militarizata (o alta secventa jenanta) si face totul posibil pina la urma, deconectind firul rosu al lui Nicolai si facilitind raspindirea Adevarului. Aplauze pentru acest mare om care n-o da deloc in bara tot filmul!

Un al treilea mit este cel al jurnalistului american. De cind cu Watergate, a devenit si ăsta un supererou. Numai ca cel din seria Left Behind are citeva probleme de logica la purtator. Pentru ca un jurnalist nu poate merge pur si simplu cu camera prin deșert si sa dea live cind vrea el pe micul ecran din casele tuturor, just like that. Plus ca desi personajul arata ca un cameraman, il vedem si in postura de prezentator. N-are producator, n-are staff, n-are nimic. E un proto-Michael Moore care descopera el tot. Mama lui de ziarist! Pe scurt spus, e o caricatura de personaj. Imi vine sa rid de fiecare data cind are cite-o revelatie de-aia de reporter de investigatie. Pentru ca e si de ăsta.

Revenind la paranoia cu US vs restul lumii, nu inteleg de unde atita haos post-rapire (mitul IV, if you’re keeping the track). Daca ne gindim pret de 10 secunde la primele tari care sint majoritar atee sau ne-crestine si la ce se va intimpla cu ele dupa Apocalipsă, Tarile Europei de Nord vor fi pe cai mari, China va rula fin, Arabii vor descarca mitraliere spre cerul instelat, iar USA – asta e – va intra in haos. Dar doar US of A, atit. Stiu ca e ca si cum s-ar prabusi propriul univers, baieti care va chinuiti sa faceti filme underground prin papusoi Monsanto, dar Lumea nu va intra in nicio criza, iar a face din ONU (?!) depozitarul anti-religiosului global mi se pare un rateu logic.

h1

Iașiul cinematografic în 2013

5 ianuarie 2014

Anul 2013 in materie de film n-a stat extraordinar de bine la Iasi. Daca anul trecut speram sa avem in sfirsit la indemina sala de cinema arthouse de la etajul 6 din Moldova Mall, ca vom avea si noi un festival care cel putin sa-si propuna sa se ridice la nivelul evenimentelor cinematografice majore din tara precum TIFF, Astra sau Next, ca cinemaurile Victoria si Republica isi vor imbunatati conditiile tehnice, iar Cinema City selectia, ei bine, din toate acestea 2013 ne-a adus doar cinema-ul din Moldova. Poate 2014 va fi mai generos, ca doar ne pregatim sa fim Capitala Culturala Europeana…

Articolul integral despre ce s-a-ntîmplat în materie de cinema la Iași în 2013 poate fi citit pe altiasi.ro

h1

Impresii de la RO-IFF

3 ianuarie 2014

In Bloom e o drama aproape „romaneasca”; e ceva mai bine decupata decit sint in general filmele romanesti din NCR, nu are muzica extradiegetica, analizeaza o societate lipsita de unitate, in care „culoarea locala” e foarte pregnanta, fara a marsa insa pe clisee si tipologii caracteriale.

și

Cernozaurii, in schimb, rula in premiera mondiala cu 2 spectatori in sala, la ora 15:30 dupa-amiaza. Daca doar contextul ar fi fost putin jenant, n-ar fi fost o problema. Filmul, insa… e aproape imposibil de urmarit. Ceea ce te loveste inca de la primul cadru e grafica de jocuri video din anii ’90, gen Fifa 98 sau Volfied sau orice altceva mai vreti.

Relatarea integrală de la RO-IFF 2013 o puteți citi pe altiasi.ro

h1

Cum a fost la Peștișorul de Aur

2 ianuarie 2014

Pe scurt, am ajuns absolut din greseala la Pestisorul de Aur, pentru ca primisem acreditare la RO-IFF un alt festival aproape anonim, ajuns la a IX-a editie, iar in programul RO-IFF se regaseau si vreo 4 documentare si un workshop organizate de Pestisorul. Desi workshopul era intitulat Promovarea filmelor pe retele de socializare, prezentarea n-avea nicio legatura cu cinematografia ci era pregatita pentru diverse companii cu activitate ne-culturala care vor sa-si imbunatateasca prezenta in social media. Ar fi incredibil daca n-ar fi adevarat.

Relatarea completă de la RO-IFF/Peștișorul de Aur o puteți citi pe altiasi.ro

h1

Intermezzo

1 ianuarie 2014

Desigur ca povestea, insa, nu e foarte dramatica la un nivel de suprafata, pentru ca e doar o elipsa, un spatiu artificial creat de personajul principal intre doua zile de filmare. La fel cum si Metabolism este doar un intermezzo prin care Porumboiu isi devoaleaza citeva secrete din „bucataria” personala. E ca un exercitiu de marketing, daca vreti.

Cronica integrală a celui mai bun film românesc din 2013, Când se lasă seara peste București sau metabolism regizat de Corneliu Porumboi, se poate citi pe altiasi.ro și liternet.ro