Archive for aprilie 2013

h1

Cît poți să rîzi la o dramă?

21 aprilie 2013

rocker1-300x168

Există unii care de fiecare dată când au ocazia re-amintesc că suntem capitala culturală a României. Haideți să nu ne mai auto-iluzionăm: în afară de câteva monumente istorice, viață culturală nu există, evenimentele de amploare se întâmplă în altă parte, iar oamenii… oamenii sunt produsul perfect a tot ceea ce nu s-a întâmplat atîția ani… Și încă nu se întîmplă.

Articolul a apărut pe twelvejournals.com și poate fi citit integral AICI

h1

De ce nu sînt în online

21 aprilie 2013

youtube-adds-3-000-movies-to-its-rental-service-e9d304406e-300x168

Mai exact spus – de ce nu fac video pentru online. Adică de ce nu intru în comunitatea de vloggeri disperați să strîngă view-uri (fie ele și inteligent numărate, cum face youtube) ca să facă bani. Simplu: nu văd nicio miză. Pentru că a face bani în online e infinit mai greu decît în TV. Pentru că în online te bați cu Psy – el e noul etalon. Și asta e nasol. Pentru că Psy, Harlem Shake și alte cîcaturi de genul ăsta nu sînt nimic altceva decît Cancan TV/Wowbiz/Acces Direct/Un show păcătos duse la extrem și „apreciate” de proștii de pe toată planeta.

Articolul a apărut pe twelvejournals.com și poate fi citit integral AICI

h1

Maria (Claudiu Mitcu, 2013)

18 aprilie 2013

Dacă tot n-avem niciun film la Cannes, să ne bucurăm de nominalizarea lui Mitcu la Visions du Reel, în competiția de scurtmetraj documentar.

h1

Lights Out! – Downcast

15 aprilie 2013

I-am auzit sîmbătă seară în Iași la Baia Turcească. Inutil să mai zic că sună mult mai bine live și că abia aștept să-i mai ascult și cu altă ocazie. Bravo!

h1

Flywheel (Alex Kendrick, 2003)

8 aprilie 2013

Debutul lui Alex Kendrick, Flywheel, îl anunța încă de pe atunci un mare talent. Deși deloc credibil, mă tem că filmul ăsta e mai reușit sau în orice caz mai puțin groaznic decît cele care i-au urmat. Sau poate că mi-a scăzut mie toleranța. Este posibil. Am deja vreo trei luni de cînd văd săptămînal filme creștine făcute de evanghelicii americani și se prea poate să fi intrat în atmosferă…

În continuare nu înțeleg ce vor să demonstreze unii realizatori cu genul ăsta de filme. În timp ce vedeam Flywheel am avut o revelație și mi-am dat seama că dacă înțelegi prost Evanghelia, n-ai cum să faci filme valabile. Nici din punct de vedere artistic, nici creștin. Pentru că e imposibil, realist vorbind, ca harul lui Dumnezeu să-l ia pe un om, într-un timp atît de scurt, și să-l scoată din valea plîngerii la telefonul creditorilor și să-l transforme într-un capitalist cu principii creștine. Nu zic că e exclus, dar e foarte greu credibil cînd îl prezinți într-o astfel de manieră. Genul ăsta de creștinism în care Dumnezeu te șterge la fund este o versiune atît de light încît pare să se adreseze unor oameni de proastă condiție intelectuală. Cred că și de asta USA nu mai e ce-a fost. O dată cu o tot mai proastă înțelegere a echilibrului dintre alegători și aleși, s-a pierdut și echilibrul cu cealaltă Instanță superioară.

Și ca să mai repet o dată: teza filmului propune o relație personală negociată în termeni economici, de genul „eu îi dau inima, El îmi salvează afacerea”. E simplu, nu?

În rest, actori jalnici, relații prost construite între personaje, intrigi și plot-point-uri mega-fîsîite și rezolvări nici-măcar-amuzante. Cu toate că, dacă stăm bine să ne gîndim, filmele lui Kendrick ăsta ar putea beneficia de o lectură extrem de fructoasă în plan mitologico-folcloric. S-a vorbit și încă se mai vorbește despre miturile americane (deci moderne) și cum au fost ele construite. Ei bine, cred că în cazul de față avem de-a face cu basmele Lumii Noi.

Link-uri: imdb

h1

Grant Green Sunday Mornin’ [album complet]

7 aprilie 2013

e bun și pentru o duminică la prînz

h1

On LIBREX 2013

7 aprilie 2013

Pentru mine ca student si persoana interesata de cultura, LIBREX-ul nu mi-a oferit aproape nici un motiv serios sa-l vizitez, dar am fost mai mult ca sa nu zic ca nu am fost. Pentru editiile viitoare e musai sa se stabileasca ceva standarde mai inalte, de exemplu, sa depasim in amploare Gaudeamus-ul, iar asta presupune in primul rind aducerea la Iasi a unor autori consacrati, marketizarea mai inteligenta a evenimentului si atragerea in organizare a unor parteneri sonori.

Declarația mi-a apărut într-un număr recent din săptămînalul „Suplimentul de cultură”. Articolul lui Ioan Stoleru poate fi citit AICI.